EXCLUSIV/ Scriitorul Matei Vișniec despre importantul premiu pe care i l-au dat francezii zilele acestea: „Jean Monnet”
- Carmen Anghel
- 30 iunie 2016, 13:50
Scriitorul Matei Vișniec este laureatul Premiului „Jean Monnet” pentru volumul „Negustorul de începuturi de roman”. Scriitorul se află la Paris, dar ne-a spus ce mare încântare îi produce acest premiu.
Matei Vișniec este laureatul din acest an al Premiului „Jean Monnet”, oferit de Festivalul „Littératures Européennes” din Cognac, Franța, pentru romanul „Negustorul de începuturi de roman”, apărut la Editura Cartea Românească, în anul 2013, dar și în ediție de buzunar, în colecția Top 10+ a Editurii Polirom, în anul 2014.
Romanul „Negustorul de începuturi de roman” a obţinut numeroase premii în România.
Ediția franceză a romanului a apărut la Jacqueline Chambon, în traducerea lui Laure Hinckel, cu titlul „Le marchand de premières phrases”. Romanul a mai apărut și în Brazilia, la É Realizações, traducere de Tanty Ungureanu, cu titlul „O Negociante de Inícios de Romance”.
Decernarea premiului Jean Monnet va avea loc în data de 19 noiembrie, în cadrul Festivalului „Littératures Européennes”, Cognac.
Printre laureații Premiului literar Jean Monnet se numără: Antonio Tabucchi, Arturo Pérez-Reverte, Patrick Modiano, J. G. Ballard, Antonio Muñoz Molina, Erri De Luca, Christoph Ransmayr.
Iată ce ne-a declarat, în exclusivitate, scriitorul Matei Vișniec : „În Franța, un premiu înseamnă foarte mult pentru că, de fapt, publicul începe să citească romane fiind din ce în ce mai mult «ghidat» de premii... Eu am
trei romane traduse și publicate în Franta, iar «Negustorul de începuturi de roman» observa ca a «prins» destul de bine. Am observat acest lucru întrucît am fost invitat de mai mulți librari să mă întâlnesc cu publicul lor. Or, când librarii te recomandă în Franța, înseamnă că ești pe drumul cel bun”.
Despre premiu scriitorul ne-a spus: „Premiul Jean Monnet are o rezonanță importantă în Franța, pentru că Jean Monnet este unul dintre întemeietorii Uniunii Europene. Jean Monnet s-a născut în orasul Cognac și din cauza aceasta festivalul literar care îi poartă numele se desfașoară în acest oraș. Aș mai spune că sunt încântat să obțin acest premiu, care a fost deja acordat unor scriitori prestigioși precum spaniolului Jorje Semprun, francezului Patrick Modiano sau italianului Erri de Luca”, ne-a mai declarat scriitorul Matei Vișniec.
Autorul
Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 în Bucovina, la Rădăuţi. Debutează în 1972 cu poezie în revista Luceafărul şi apoi în volum în 1980 cu culegerea „La noapte va ninge” (Editura Albatros). Studii de filozofie şi istorie la Bucureşti, unde s-a lăsat însă aspirat de literatură şi a devenit foarte activ în sânul generaţiei ’80. Membru fondator al Cenaclului de luni. A crezut în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul, prostia şi răutatea. Mai crede şi astăzi că teatrul, poezia şi romanul pot atenua spălarea pe creier operată de societatea de consum, de mode, de industria de divertisment şi de noile tehnologii care însingurează omul. Din 1987 trăieşte la Paris, unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. Într-un fel sau altul, numele său a figurat pe afişe teatrale în peste 30 de ţări. După 1989 a redevenit activ în România prin piesele sale de teatru, jucate pe toate scenele din ţară, şi prin cărţile sale (teatru, roman, poezie).
Fragment din roman
„Să nu fiţi uimit dacă într-o bună zi librăriile nu vor mai vinde romane, ci computere concepute să scrie romane, în funcţie de fantasmele dumneavoastră secrete. Absolut nimeni nu va mai fi interesat de cărţile altuia, ne vom citi propriile noastre romane, comandate dispozitivelor personale de scris autoficţiune. Toţi vom fi scriitori. Talentul nu va mai fi un privilegiu. Iar cei mai vanitoşi sau mai frustraţi dintre noi vor încerca, poate, să angajeze şi câte o fiinţă umană căreia să-i ceară să citească romanele scrise în numele nostru de către softuri sofisticate. Aceşti „cititori de profesie” – ei înşişi scriitori, la rândul lor – vor fi atât de rari, încât vor cere să fie plătiţi foarte scump, iar uneori, chiar cu preţul vieţii.”