Aventura PNL cu Marian Munteanu era aseară, la ora la care scriam acest editorial, aproape de final.
Conducerea filialei București se reunise într- o ședință cu scântei, pentru a decide dacă îi retrag sau nu candidatura la Primăria Capitalei. În cursul zilei, numărul contestatarilor fostului lider al Pieței Universității crescuse. Pentru a forța înlocuirea lui Marian Munteanu, candidații PNL la primăriile sectoarelor 5 și 6, Ovidiu Raețchi și Răzvan Mironescu, au anunțat public că refuză să meargă în campanie alături de Marian Munteanu, din cauza atitudinilor sale antisemite, ultra-naționaliste, extremiste.
Indiferent de decizie, tevatura aceasta, care a ținut doar o săptămână, a aruncat PNL cu câteva decenii în trecut. Percepția generală este că partidul e incapabil să furnizeze soluții politice de viitor, candidați care să reprezinte un suflu nou. Candidatura lui Marian Munteanu are toate șansele să rămână în istoria PNL drept cea mai ilogică decizie, eufemistic vorbind, de la Brătieni încoace. În acest moment, întrebarea legitimă este cui i-a aparținut „geniala” idee de a-l desemna pe Marian Munteanu candidat la Primăria Capitalei? După reacțiile ultimelor zile pare că decizia aparține unor lideri izolați în partid, cu Teodor Atanasiu vârf de lance. Desigur că lucrurile nu stau deloc așa. Este evident că Marian Munteanu s-a transformat, în doar câteva zile, din liderul dezirabil, într-un cartof fierbinte pasat dintr-o mână în alta.
După izbucnirea scandalului, președintele Klaus Iohannis a negat orice implicare, aruncând vina în curtea PNL. Anterior, Alina Gorghiu declarase că l-a informat pe șeful statului, care, dacă n-ar fi fost de acord, ar fi putut să-l blocheze. De la Marian Munteanu am aflat însă că, în urmă cu opt-nouă luni, a fost invitat la Palatul Cotroceni, la o discuție serioasă despre situația actuală și perspectivele României. Deși nu mai era activ pe scena publică, a fost considerat de Klaus Iohannis un lider al societății civile suficient de important pentru a fi întrebat ce părere are. Ce s-a discutat la Palat nu știm. Știm doar că, după întrevederea cu șeful statului, Marian Munteanu a devenit foarte activ, semn că i s-a propus sprijin. S-a întors în Piața Universității pentru a participa la protestele de după tragedia de la „Colectiv”. A început să apară tot mai des la televizor, invitat în special de Realitatea TV. S-a implicat în coagularea unor grupuri civice, folosite ca o rampă de relansare.
Nici directorul SRI, Eduard Hellvig, nu și l-a asumat, deși presa a vehiculat faptul că nu a fost străin de această nominalizare. Hellvig a acordat un interviu în exclusivitate „Evenimentului zilei” în care a negat vehement orice implicare. „Nu, categoric, nici măcar nu îl cunosc”, a răspuns el la întrebarea Simonei Ionescu. Greu de crezut. Desemnarea lui Dacian Cioloș drept premier a fost ideea sa, iar știrea a fost anunțată în exclusivitate de către prietenul său, Rareș Bogdan. De ce ar fi stat lucrurile altfel în cazul lui Marian Munteanu?
În fața nemulțumirilor tot mai mari, Alina Gorghiu și Vasile Blaga au rămas consecvenți cu decizia. În mod hilar, Blaga nici măcar nu a fost de acord cu intrarea în cursă a lui Marian Munteanu. Asta nu l-a împiedicat ca, în weekendul trecut, să fie ferm: PNL nu-și va retrage candidatul. S-a gândit probabil că partidul s-ar umple, astfel, și mai mult de ridicol. Din păcate pentru liberali, nu au putut evita acest lucru.
Conducerea PNL a făcut ieri greșeala de a se preface că nu există o problemă reală cu candidatura lui Munteanu, în speranța că va dispărea de la sine. Contestatarii candidatului au fost acuzați de lipsă de „onestitate și de respect pentru adevăr.” „Ei pur și simplu inventează teme false, precum pretinsa sensibilitate a unor candidați PNL pentru o linie politică marginală și irelevantă în societatea românească, extremismul de dreapta” se arată într- o scrisoare a conducerii PNL către membrii și simpatizanții partidului.
Mărturisesc că mi-e foarte greu să înțeleg rațiunile din spatele candidaturii lui Marian Munteanu. Nu cred că a fost vorba doar de panica iscată după punerea sub acuzare a lui Ludovic Orban. Klaus Iohannis și unii liberali îl cultivau de mai multă vreme. Își făceau, probabil, planuri să capteze electoratul naționalist, dar au avut o mare mare decepție. Marian Munteanu nu avea cum să fie soluția, ci mai degrabă un pericol. Prestația lui din campanie putea decredibiliza PNL. Și atunci de ce a fost acceptat de majoritatea liberalilor, deși este o soluție proastă? Pentru că fiecare are câte un schelet în șifonier și s-au temut că vor păți ca Ludovic Orban dacă i se împotrivesc. Încă un motiv pentru care e nevoie de o nouă generație de politicieni, care să nu acționeze sub imperiul fricii, ci al propriei conștiințe.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
