Tinerii din Occident sunt îndoctrinați încă din școală să accepte fără să clipească orice aberație, sub motivul că fiecare trebuie să fie liber să se declare de orice sex, rasă, vârstă, înălțime și chiar specie i se par potrivite cu propria personalitate.

Directorul Institutului pentru Politici Familiale din Washington, Joseph Backholm, a realizat de curând o anchetă printre studenții Universității din capitala Statelor Unite, pornind de la „moda”, pe cale de a deveni regulă, ca toaletele, dușurile, vestiarele din instituții să nu mai fie separate pentru sexe, dat fiind că o asemenea etichetare i-ar putea afecta pe transsexuali.

Ideea care se înrădăcinează tot mai puternic în societatea occidentală este că fiecare trebuie să fie liber să-și aleagă sexul și să și-l schimbe de-a lungul vieții ori de câte ori simte nevoia.

La întrebarea lui Backholm, răspunsul studenților este unanim: nu trebuie să existe toalete diferite pentru sexe.

Dar partea halucinantă abia urmează: Backholm îi întreabă pe studenți ce ar zice dacă le-ar spune că este o femeie, sau un chinez, sau că are șapte ani. Și răspunsurile tinerilor încep să curgă cu stereotipie corectă politic: bravo ție... e dreptul tău... dacă așa te simți în interior... Unii par puțin jenați, având în fața lor, în mod evident, un bărbat alb, în jurul a 30 de ani. Dar îndoctrinarea este prea puternică, le-a fost impregnată de mici pe creiere, la școală sau prin cărticele pentru copii. Și este întreținută de „vedetele” posturilor de televiziune.

Singurul afirmație a lui Backholm, la care studenții opun o oarecare rezistență este că are o înălțime de 1,95 în loc de 1,75.

Această atmosferă de a încuraja așa-zisele personalități interioare să se dezvolte duce la monstruozități precum istoria unui fost bancher de 55 de ani, care susține că a simțit o imperioasă nevoie de a se declara femelă de dragon.

În 1997, Richard Hernandez din Maricopa County, Arizona, părea un om normal: familie, copii.

Ulterior, a simțit că se schibmă ceva în el și s-a supus unui mare număr de intervenții chirurgicale dureroase, în ultimii ani: printre acestea, modificarea nasului, extracții de dinți, colorarea ochilor în verde, extirparea urechilor, tatuare pe tot corpul. În plus, și-a tăiat limba pentru a o avea bifurcată, așa cum crede el că au dragonii, și și-a implantat coarne în țeastă. Plus, evident, operație de schimbare de sex.

Richard și-a schimbat și numele, devenind Eva Tiamat Baphomet Medusa (Tiamat pentru prieteni). În funcție de dispoziție, cere să i se spună „Dragon Lady”.

O poveste dramatică este și cea a lui Stefonknee Wolscht, un canadian de 52 de ani, tatăl a șapte copii, căruia i-a venit brusc ideea că este o fetiță de șase ani. Drept care și-a părăsit familia, după 23 de ani de căsnicie.

Într-o înregistrare publicată de The Daily Extra, în parteneriat cu The Transgender Project, fostul Paul, actual Wolscht, declară că nu poate „nega că a fost căsătorit și că are copii”. Însă a ales să trăiască ca o fetiță, cu sprijinul a doi prieteni mai în vârstă, care se poartă ca și cum ar fi părinții ei.

„În acest moment nu-mi mai doresc să fiu adult. Am o mămică și un tătic – adoptivi – care acceptă faptul că sunt o fetiță. Iar copiii și nepoții lor mă sprijină foarte mult.”

„Fetița” de 52 de ani se joacă cu mare plăcere cu nepoțeii părinților adoptivi.

Anormalitatea este acceptată ca normalitate și încurajată. Nepoțeii vor crește cu ideea că este foarte normal ca zdrahonul cu perucă, cercei, fundă în cap și cercei în urechi să pretindă că este de vârsta lor. Viitoarea generație de „Corecței Politici” este cultivată cu grijă.

Dacă tot ne aflăm la inventarul ciudățenilor umane, care, în loc să fie închise în ospicii, sunt cultivate de o propagandă agresivă, să nu o uităm pe Nano, norvegianca de 20 de ani care se crede pisică. Și trăiește ca atare.

Drept care poartă urechi de pisică, mănuși în formă de labă de felină, își petrece timpul mieunând, torcând și scărpinându-se cu furie. În plus, se teme de apă și scuipă când se întâlnește pe stradă cu un câine.

Ce poate fi mai firesc în Norvegia, o țară unde copiii sunt luați de la părinți pentru că sunt învățați cântece religioase sau că mai primesc o pălmuță la fund?