Cazul Bodnariu. Interviu incendiar cu singurul traducător norvegian de literatură română: “La noi nici câinii nu se mai bat de două secole”

Steinar Lone, singurul traducător de literatură română din Norvegia şi graţie căruia operele Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Gellu Naum, Mircea Cărtărescu sau Dan Lungu au ajuns şi-n ţara fiordurilor, pare uşor nedumerit de felul în care este dezbătut cazul Bodnariu în România. În viziunea domniei sale, pe larg expusă într-un excelent interviu acordat publicaţiei Republica, îngrijorarea opiniei publice nu ar trebui să se canalizeze spre Barnevernet – Serviciul norvegian de Protecţie a Copilului –ci către percepţia balcanică neschimbată de secole în ce priveşte pedepsele corporale aplicate copiilor.

“Nu știu de unde vine această atitudine față de creșterea copiilor în Norvegia. Dar eu mă întreb de unde vine această violență împotriva copiilor, mai ales în Balcani. Bate la ochi în Norvegia, e mult prea multă violență. Cred că Norvegia este un colț foarte liniștit al Europei, a fost o țară săracă, nu prea am avut nici nobilime, nu am avut conace, nu am avut boieri. Și, poate, de aceea, o țară mai egalitară a dezvoltat această atitudine.  Vineri, o să vorbesc la Ambasada României la Oslo despre poetul național Mihai Eminescu și o să fac o comparație cu poetul nostru național, Henrik Wergeland, care s-a născut în 1813. Am găsit o poezie, „Câinele”, în care spune: „Pe câine nu-l voi bate, nu, Ci-l voi mângâia tot lin, Să miște coada fericit, Să-mi fie prieten bun. Astfel de prietenie vreau”. Deja în secolul al 19-lea, foarte devreme, nici nu mai băteau câinii. Bineînțeles că au existat și încă există etnici norvegieni, care bat câinii, bat copiii”, declară Steinar Lone într-un interviu pentru Republica (interviul poate fi citi integral AICI).

Potrivit sursei menţionate mai sus, Steinar Lone, 61 de ani, a învățat limba română în facultate și a petrecut un an în România în anii comunismului, timp suficient cât să aibă dosar la Securitate. I-a tradus în norvegiană pe Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Gellu Naum, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu și a fost distins fost distins în 2009 cu Premiul Criticilor Norvegieni pentru Literatură pe anul 2008, pentru Orbitor. Aripa stângă, de Mircea Cărtărescu.

Locul din România în care Creatorul a împărțit muritorilor o bucățică de cer. E binecuvântat

Furtuna Caetano a lovit năprasnic. Nu a mai nins atât din 1956

„Mi-am dat seama acum, când m-am gândit, că nici părinții mei, nici eu nu am primit niciodată o pedeapsă fizică. Bunicul meu din partea tatălui s-a născut în anul 1875, iar bunica, în 1877, și ei nu au pedepsit niciodată copiii fizic. Amenințarea cea mai grea pe vremea bunicilor era că „o să te trimit cu o bandă de oameni fără casă” sau „o să te trimit cu porcii”. Bunicul din partea mamei era băiat de fermier, țăran, avea o gospodărie destul de mare. Nu aveam conace în Norvegia, am fost întotdeauna mult mai egalitari. Nici mama mea nu a fost niciodată pedepsită fizic”, mai spune traducătorul norvegian.

Şi în ceea ce priveşte Barnevernet – Serviciul norvegian de Protecţie a Copilului - Steinar Lone spune că lucrurile nu sunt nici pe departe aşa cum se văd ele acum din România. “Cei mai mulți copii luați din familiile norvegiene sunt copii de alcoolici și de drogați. (…)Protecția Copilului nu se poate pronunța, dar este foarte rar să ia copiii, cred că în 95% din cazurile în care este implicată protecția copilului, se duc acasă, au un dialog cu părinții. „Aveți o problemă cu copilul, vă putem ajuta, faceți așa și așa. Dacă e prea greu, copilul poate fi dus în altă parte pentru un weekend.” Așa se rezolvă majoritatea cazurilor, fără să fie luați copiii”, explică Steinar Lone.