Regele Mihai a fost condus sâmbătă pe ultimul drum sub privirile unei naţiuni care parcă în ultimul a realizat că din rândurile ei a dispărut un mare român, unul care este sinonim cu demnitatea si sacrificiul de sine. Evenimentul a fost acoperit profesionist de presa românească, relatările de pe teren surprinzând toate momentele importante. Unul dintre acestea a fost şi acela în care sicriul Majestăţii Sale a fost scos din Palatul Regal. Una dintre scandările spontane ale acelui moment a fost „Jos comunismul”.

Cum s-a ajuns aici? Ce i-a animat pe oamenii prezenţi în Piaţa Revoluţiei să se întoarcă în timp, la acele vremuri de tristă amintire pentru destinul acestei ţări greu încercată de istorie? O posibilă explicaţie a oferit-o analistul politic Stelian Tănase într-un text care i-a atras multe remarci nu tocmai ordodoxe, aşa cum a precizat chiar el.

„Ieri am postat pe fb un text superscurt – „Republica din 1948, cea bolsevică, a terminat într-o baie de sînge, răsturnată de o revoluție. Republica fesenistă din decembrie 1989 a produs 4,5 milioane de români care și-au părăsit țara, cel mai mare exod pe vremuri de pace din Europa. Republicanii au cu ce se mîndri.

A urmat o sarabandă de înjurături și apropouri că aș fi idiot. Nu a adus nimeni argumente, nu a oferit nimeni informații în plus care să contrazică în vreun fel zicerea mea. Cum proștii se jignesc ușor, au sărit la atac cu baioneta, avind ceva din coana Efimița, republicancă convinsă și ea, săraca.

Destui s-au dezbrăcat de caracter, inșirînd reflex cam toate mîrîielile pe care le cunosc în lb română. Mi-a lăsat o amintire de neșters comentariile unei dudui CB locată la Berlin, ca funcționar român traind din bani publici, de fel din Iași, care îmi atrăgea atenția – ca într-un test de azil psihiatric – că nici eu nu am făcut mare brînză.

Să fiu comparat cu o republică și examinat chiar e ceva! Firește acuzațiile erau asezonate cu jignirile de rigoare – slang original din Mahalaua Țicăului. Mi-o închipui pe duduie cu mîinile în șold perorînd la cișmeaua din colțul străzii. Adică or fi ratat cele două asa-zise republici dar nici eu nu sunt mai breaz! Corect. O pildă de logică impecabilă!

Mi-a amintit de remarca unui colonel securist care odată cînd mă împungea cu acuzații, la obiecția mea că cenzura îmi interzisese două romane (suntem în anii 80 ) a zis – Nu vezi bă, că ai barbă! Mai și vorbești! E clar? Asemenea tip de argumente securiste găsești la tot pasul pe fb, indiferent de cauză. Imediat ce scoți capul prin vizetă, vizaviul trage un dosar imaginar din sertar și începe să te spurce. Fără referire la text, firește.

Pipota nu îi lasă pe multi să stea dracu în banca lor ca să nu li se vadă păduchele din frunte. De aici și bazaconiile care s-au spus despre monarhie și regele Mihai în acești 27 de ani. Mecanismul functionează cu brio și în alte domenii. Totuși remarc că intensa mediatizare a funeraliilor a schimbat semnificativ imaginea monarhiei.

Mulți concetățeni au aflat abia acum că au fost contemporani cu regele Mihai. Alții au avut în minte pină deunăzi ce au citit demult, in copilărie, 1-2 pagini de manual comunist prin școala generală sau liceu. O majoritate covirșitoare știu despre regele Mihai doar ce le-a transmis propaganda oficială si zvonurile securiste. Milioane de oameni cu creierul spălat ca la Nufărul cu detergent de proastă calitate.

In aceste zile, grație televiziunilor, datele s-au mai schimbat. Ele și-au făcut bine treaba. Au acoperit toate fazele funeraliilor cu minuție și profesionalism. Poate nu de dragul monarhiei și a regelui Mihai. Nu au fost chiar atît de îndurerate de dispariția regelui nostru. Văd aici cinism cu ghiotura. Sigur insă de dragul audiențelor. Ca efect imediat, informație multă și adesea corectă a ajuns cam peste tot, rural/urban. Cu rezultatul că acum personalitatea regelui Mihai este mult mai bine cunoscută.

Mulțimile care au manifestat spontan în gări, cei inșirați de-a lungul căii ferate, sau asteptind pe bulevardele Bucureștiului, noptile de priveghi de la Palatul Regal, toate arată foarte exact acest efect. Din păcate resuscitarea bunelor sentimente față de rege s-a produs abia odată cu plecarea sa dintre noi. Un motiv în plus de tristețe”, a scris Stelian Tănase pe blogul său.