Doliu în Poliţia Română. Comisarul şef Dumitru Pîrjol, cel supranumit “spaima hoţilor” pentru dexteritatea uluitoare de care dădea dovadă în capturarea şuţilor de buzunare bucureşteni din anii 2000, a trecut în nefiinţă în jurul orei 6.30 în această dimineaţă, măcinat de un nemilos cancer pulmonar. A murit înconjurat de familie, soţia (Ica) şi cei doi copii (Dragoş şi Daniel), în locuinţa sa din cartierul bucureştean Pantelimon. Dumnezeu să odihnească!
“Spaima hoţilor”. Aşa a fost supranumit unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi oameni ai legii din Poliţia Capitalei, comisarul şef Dumitru Pîrjol, omul pe seama căruia au fost puse cele mai multe arestări în rândul şuţilor de buzunare bucureşteni în perioada 1996 – 2002, răstimp în care s-a aflat la cârma Serviciului Judiciar din cadrul Poliţiei Capitalei. Diagnosticat cu cancer în urmă cu două luni, nea Mitică, aşa cum îl alintau colegii, s-a stins din viaţă în această dimineaţă la vârsta de 61 de ani. “Cei care l-am cunoscut şi i-am stat alături ştim cât de mult a iubit omul ăsta profesia de poliţist. Era, la propriu, spaima hoţilor pe care reuşea să-i prindă şi să-i bage la pripon pe bandă rulantă. Unul nu sulfa în faţa lui nea Mitică”, îşi aminteşte lt. col în rezervă Florin Pojar, fost coleg în perioada 1996 – 2000 cu legendarul comisar şef. “Obişnuia să spună despre el atunci când venea vorba despre modul în care vede viaţa de poliţist şi vânătoarea permanentă de şuţi că “nu are mamă, nu are tată, e făcut cu o vecină”. Fostul judiciarist de la Poliţia Capitalei îşi mai aminteşte că nea Mitică “se scula o dată cu hoţii la 4 dimineaţa, că stătea în Militari, să fie la 6 în staţie la Dimitrov când luau suţii tramvaiul spre Obor: „Sa iei un suţ în filaj nu-i greu, dar filajul trebuie să fie cu finalizare, să-l prinzi cu portofelul furat asupra lui, cu mortul pe el, cum spunem noi”. Aşa ne spunea, iar noi ciuleam urechile şi băgam la cap cum trebuie să procedăm să scăpăm Capitala de ciorditori, mărturiseşte Pojar. Subofiţerul în rezervă Vali Mustaţă (46 ani), un alt apropiat al lui nea Mitică deapănă şi el firul poveştilor despre cel care a fost “poate, cel mai mare judiciarist, specializat în prinderea hoţilor de buzunare, din istoria post-decembristă a Poliţiei Capitalei: “A fost cu adevărat mare. Toţi şuţii tremurau în faţa lui. Ba, în semn de respect, i-au dedicat şi o maneaua. “Portofele, portofele!”, aşa cântau hoţii când auzeau că nea Mitică a ieşit la vânătoare de şuţi”.
Recomandările noastre
