Noaptea ce precedă ziua Sfântului Andrei, unul dintre apostolii lui Iisus, dar și creştinătorul neamului românesc, are mai multe asocieri în tradiția românească.
Această noapte este asociată în tradiţia populară cu strigoi, farmece de dragoste, ghicirea ursitului şi prezicerea rodniciei anului care vine, marcând totodată debutul sărbătorilor de iarnă.
Credincioşii îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit "Cel dintâi chemat", întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată Sărbătoare Bisericească Naţională.
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă "viteaz" sau "bărbătesc") apare, deopotrivă, pe 30 noiembrie în calendarul ortodox, romano-catolic, lutheran şi anglican. În Scoţia, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.
Pe de altă parte, noaptea Sfântului Andrei este marcată de unele obiceiuri, tradiţii, superstiţii spectaculoase, de sorginte precreştină, vizând protecţia atât a oamenilor, cât şi a locuinţelor şi animalelor lor.
Pentru a alunga spiritele rele din casă și din gospodărie, oamenii folosesc usturoi și cruciulițe făcut de mâinile copiilor. Tradiția spune că în noaptea de Sfântul Andrei este bine să ungi pragul casei cu usturoi, ușile, geamurile, dar și toate locurile pe unde spiritele rele ar putea intra în casă. La sate, se punea usturoi chiar și în grajdurile animalelor, pentru a le feri de rele.
Recomandările noastre
