Cu prilejul inaugurării la Universitatea de Vest a unui Program de masterat pentru Studii de Securitate Globală, Eduard Hellvig, directorul SRI, a ținut un discurs în fața cursanților. Om serios cînd vine vorba de documentare, am vrut să văd în ce postură a ținut acest discurs directorul SRI.

Dintr-un articol publicat de Evenimentul zilei am aflat cîteva amănunte despre inițiativa de la Timișoara: „Derulat de Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării a UVT, acesta este primul program de acest fel din vestul țării, unul complex, apropiat de practică. Se adresează în primul rând specialiștilor care doresc să se perfecționeze, dar și tinerilor care doresc să devină profesioniști în acest domeniu”.

Ce rol are SRI în această inițiativă? O finanțează? Îi asigură documentarea de specialitate? Îi dă profesori? În ce calitate a vorbit Eduard Hellvig? De invitat? De profesor? De patron? Iată întrebări al căror răspuns ne-ar fi ajutat să descifrăm mai bine textul Discursului, pe care l-am citit cu creionul în mînă în varianta de pe site-ul SRI, și nu l-am ciugulit din știrile trunchiate și analfabete ale televiziunilor de știri. Deși n-avem date pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări, e limpede că ne-am aflat în fața unui moment de comunicare publică. Directorul SRI, Eduard Hellvig, din motive care ne scapă, a ales drept prestație de principiu a SRI discreția.

Din cînd în cînd, eternitatea de discreție e întreruptă de către un Comunicat al SRI sau de o postare pe facebook a lui Ovidiu Marincea. Rar, rar de tot, cînd intervine Eduard Hellvig și atunci într-o manieră atît de subtilă că n-ai putea spune o clipă c-a fost vorba de o reacție la dezbaterile publice din jurul SRI. E și ăsta un mod de comunicare Judecînd însă după transmiterea discursului pe Internet și după mediatizarea momentului de către presă, discursul s-a vrut o astfel de intervenție subtilă.

Discursul de la deschiderea cursurilor ( încă o dată precizez, n-am găsit nici o informație despre prezența lui Eduard Hellvig la Timișoara, nici măcar pe site-ul SRI sub forma unui Comunicat despre călătorie) poate fi văzut ca o astfel de intervenție sofisticată. Un prilej de a răspunde de către conducerea SRI la multele întrebări ridicate de dezvăluirile scandaloase din ultima vreme despre abuzurile SRI din anii fostei conduceri.

Discursul ținut la Universitatea Timișoara de Eduard Hellvig, directorul SRI, a fost salutat cu răcnete în ținută de Drepți de presa care face PR noii conduceri a SRI. Antena 3 a întrecut Realitatea tv, postul de casă al noii conduceri, printr-o emisiune specială, în care discursul a fost proclamat piatră de hotar, reîntoarcere la democrație bla, bla. Cine a urmărit această emisiune Omagiu a avut impresia că s-a comentat un nou Discurs al Tovarășului. Lectura stenogramei descumpănește pe cei gata să ia în serios serenadele cîntate sub fereastra directorului SRI. Cu un anume efort, descoperi în discurs referirea care a iscat incendiul de elogii, devastator: „În ciuda numeroaselor afirmaţii vehiculate deliberat, pot spune cu toată responsabilitatea că SRI a încheiat orice legătură cu trecutul nefast de dinainte de , 89 şi că întreaga activitate este guvernată de principii şi valori pe care le respectăm în orice împrejurare.

Dintre acestea, poate cele mai importante sînt legea şi securitatea cetăţeanului. De exemplu, s-a vorbit în aceste zile despre anchetarea disidentului inginer Gheorghe Ursu. Au trecut 32 de ani de atunci. Au trecut 30 de ani de la evenimentele de la Braşov 1987 şi sînt de acord că trebuie făcut o dată lumină în aceste cazuri. Eu voi face tot ce ţine de mine pentru acest lucru. Vă anunţ în premieră că am finalizat în cadrul unor structuri interne specializate procedurile pentru a preda către CNSAS şi anumite documente care nu au putut fi predate pînă acum, potrivit legii, şi care sper că vor lămuri aspecte importante legate de trecutul controversat. De fapt, conform legii, SRI a predat CNSAS toate dosarele solicitate de consiliu referitoare la cadre, stabilite prin sentinţe judecătoreşti, ca fiind lucrători ai securităţii”.

Prin despărțirea de trecut, Eduard Hellvig n-a înțeles despărțirea de trecutul de abuzuri întruchipat de fosta conducere, abuzuri dezvăluite printre alții de Daniel Dragomir, ci despărțirea de trecutul de Securitate. Cu această despărțire s-au lăudat toți directorii SRI, începînd chiar cu Virgil Măgureanu.

A leșina de entuziasm la anunțul că SRI a predat Parchetului dosarele Cazului Ursu mi se pare o neghiobie, dacă nu o slugărnicie. Asta și pentru că, așa cum am scris, dosarele respective au fost prelucrate cu ani în urmă de conducerea SRI, în cadrul Operațiunii de bărbierire a trecutului. Nu pun la îndoială din start intențiile lui Eduard Hellvig de a democratiza SRI. Deocamdată însă, așa cum s-a văzut din reacția aberantă la acuzațiile privind folosirea mandatului de siguranță națională pentru spionarea populației civile (a se vedea spionarea cetățeanului Sorin Strutinski timp de cinci ani cu mandat de siguranță națională) transpunerea în practică a intențiilor lipsește.

SRI face în ultima vreme obiectul unor dezvăluiri grave. Nu e vorba doar de cele ale lui Daniel Dragomir. E vorba și de dezvăluirile despre rolul SRI în folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli politicomafiote.

Toate aceste dezvăluiri, inclusiv cele ale lui Daniel Dragomir, se referă la perioada de peste 10 ani a fostei conduceri. Față de aceste dezvăluiri actuala conducere a adoptat o poziție ciudată. Cea de dezmințire a dezvăluirilor și, evident, de trecere sub tăcere.

Sînt dezvăluirile – cum susține Florian Coldea într-un interviu autorizat de actuala conducere – diversiuni puse la cale din afara țării (de Rusia, ni se sugerează) – sau simple cancanuri, cum caută să ne convingă cel care se pretinde a fi șeful statului român?

Așa cum am mai scris, răspunsul nare importanță. Important e altceva: SRI nu lasă o clipă impresia că ar lua în serios imaginea publică provocată de aceste dezvăluiri. De ce se face actuala conducere că nu vede importanța acestor dezvăluiri?

Ca cercetător al Intelligence aș avea un răspuns. Actuala conducere vede în orice recunoaștere a adevărului despre perioada anterioară riscuri uriașe: Riscul ca și alți foști ofițeri să iasă cu dezvăluiri în presă.

Riscul de a destabiliza SRI prin anchetarea unor ofițeri care au participat la abuzuri, dar care activează încă.

Riscul de a afecta imaginea SRI în opinia publică. Riscul de a fi victima unei lovituri din interior, cum s-a întîmplat cu Claudiu Săftoiu ca șef la SIE, cînd generalii i-au meșterit diversiunea menită să vadă plecat din fruntea lor. Ca jurnalist pur și simplu, convins că nimic nu poate fi schimbat în bine fără o recunoaștere a răului de pînă acum, nu găsesc un răspuns la întrebarea De ce acoperă actuala conducere a SRI, după principiul pisicii, mizeria sub preș?

Afară doar de răspunsul - la care nici nu vreau să mă gîndesc - că o recunoaștere, urmată de o condamnare a abuzurilor fostei conduceri, ar pune sub semnul întrebării abuzurile din prezent.

Cum să le ceri ofițerilor de acum să facă abuzuri în numele noii conduceri fără a le asigura, prin tăcerea complice față de abuzurile anterioare, că nici lor nu se va întîmpla nimic la un moment dat? E o ipoteză.

Pînă la proba contrarie - recunoașterea, fie și timidă, a abuzurilor fostei conduceri - o ipoteză plauzibilă.