În Franța, numărul TOTAL al muncitorilor detașați din alte state ale Uniunii Europene este de 286.000. După cum o arată și numele, ei muncesc. Mai ales în construcții, în industrie și în agricultură. Și o fac bine și ieftin, de vreme ce au mare căutare pe piața europeană a muncii.
Lucru care pe Emmanuel Macron îl deranjează teribil. În Franța, intră ANUAL circa 200.000 de imigranți legali și 100.000 ilegali. Ei nu muncesc. Nici nu învață. Ocupația lor este tocarea ajutoarelor sociale, cu care statul francez este foarte generos. Uneori (una nu o exclude pe alta), jefuiesc, violează, pun bombe, împușcă, strivesc cu mașina, taie beregăți. Lucru care pe Macron nu îl deranjează.
Drept urmare, președintele Franței a lansat o vastă ofensivă continentală împotriva primilor. Cum și la nivelul conducerii UE, asistații musulmani sunt preferați muncitorilor est-europeni, Bruxelles-ul s-a aliniat cuminte în spatele lui Macron. Împreună cu alți lideri (Merkel, între alții), mișcarea inițiată de Macron, ale cărei interese l-au abătut și pe meleagurile noastre, plănuiește o serie de măsuri de restrângere a libertăților pe Piața unică europeană a Muncii. În esență, este vorba de cel mai pur protecționism, prin care țările occidentale vor să limiteze dramatic dreptul la muncă pentru suratele lor din Est.
Ar trebui să ne mire că în alaiul de lideri care a îmbrățișat planurile comunistoide ale lui Macron se află și Iohannis? Da, ar trebui să ne mire, dacă ținem cont că în Franța muncesc, în prezent, 35.200 de români detașați. Or, Polonia, cu 46.800 de muncitori în Hexagon (raportat la cele două populații, nivelul este aproximativ egal), i-a declarat război fățiș lui Macron. Nu, nu ar trebui să ne mire, de vreme ce, după două bătăi pe umăr și-un cot complice, Iohannis nu doar că s-a înmuiat tot, declarânduse de acord cu necesitatea modificării Directivei europene privind muncitorii detașați, dar, cu promptitudine săsească și entuziasm dâmbovițean, a acceptat ca România să cumpere de la „Notre Soeur” exact aceleași tipuri de elicoptere de asalt și de rachete pe care tocmai anunțasem că le luăm și de la americani.
Pe de altă parte, nu ar trebui să ne mire nici faptul că Franța se plasează în fruntea ofensivei de restricționare a libertăților pe Piața Muncii, tocmai când francezul Michel Barnier, negociatorul-șef al UE pentru Brexit, a făcut vânătăi la mâini după cât a bătut în masa Londrei somând-o să lase necondiționat deschisă piața britanică pentru cetățenii din UE. Adică exact pe dos decât ordinea pe care Macron vrea să o instaureze în interiorul Uniunii. Aceasta a ajuns o dihanie ideologică bizară, care de mult nu mai încape în nici o minte și în nici un mit. O himeră.
Ceea ce este însă cu adevărat lucrul cel mai important la această euro-scremere a micuțului căprar francez, jalnic epigon al lui Bonaparte, care nu și-a ascuns ambițiile de a se plasa în fruntea mișcării pentru reformare a UE, este că ne dă în mod limpede măsura modului în care va funcționa anunțata „Europă cu două viteze”. Cercul Interior – Franța, Germania, Italia, Spania – va impune restricții, reglementări, îngrădiri și normative care vor face să se aleagă praful de cele mai elementare principii ale pieței libere. Cercului Exterior (al statelor din Centrul și Răsă- ritul Europei i se va interzice practic (mai mult și mai categoric decât până acum) să facă orice concurență statelor tutelare. Țările de mâna a doua (printre care, vai, nu are cum să lipsească România, indiferent de câte ghionturi complice își dă Iohannis pe la Cotroceni sau aiurea) vor servi (exclusiv și fără fereală) ca piață de desfacere pentru produsele economiilor zise de mâna întâi, dar și pentru produsele lor ideologice, precum Corectitudinea Politică sau Agenda LGBT.
Cum ar putea fi obligate statele de mâna a doua (printre care, vai, și România) să accepte această stare de lucruri mizerabilă?”, este întrebarea de bun-simț ce se naște în mintea oricui. Răspunsul este și el de bunsimț: „Prin cozile de topor din fruntea țării. Ca și până acum.”
Recomandările noastre
