Mică de statură, cu o mină imaculată și calmă, Andreea Pîșcu pare un copil ajuns din greșeală alături de cei mari la linia de start. Impresie eronată! Este un ”baby-face-killer”, „o ucigașă cu față de copil”, care termină mereu în top, în fața celor mai mulți dintre cei aflați în cursă cu ea.

Andreea Pîșcu - povestea merge mai departe

Avea 19 ani! Era în primele rânduri la startul Semimaratonului București din 2016. S-a așezat în fața panglicii firave, care reușește să țină pe loc alergătorii nărăvași, gata să pornească în goana nebună ce înghite kilometri. Mică de statură, 1.58 m, cu o mină neprihănită, dar concentrată, pare un copil, și mulți o apostrofează spunându-i că nu are ce căuta în față. E de fapt o „baby-face-killer”, „o ucigașă cu față de copil”, și cei mai mulți află asta după ce trec linia de sosire și văd că fata drăguță, calmă, micuță, a ajuns cu mult înaintea lor la finiș. A fost prima română din concursul organizat de Bucharest Running Club, a terminat Campionatul Național de Semimaraton după 76 de minute și 26 de secunde, prima cursă la capătul căreia a devenit campioană la seniori, după zeci de titluri la juniori și tineret. Poate și pentru că i-a plăcut evenimentul și atmosfera: „Traseul la Semimaratonul București cred că e ales foarte bine și îmi convine și mai mult pentru că e o tură întreagă. Nu-mi plac cursele la care te învârți de mai multe ori în buclă. Atmosfera pe traseu a fost minunată”.

Gorjancă din Bumbești-Pițic, Andreea Alina Pîșcu (20 de ani), nu a rămas pe loc, și-a îmbunătățit timpul de la București, la Amsterdam, o cursă care i-a plăcut foarte mult, terminând cei 21,097 km în sub 76 de minute (75.47), locul 5 cu echipa la Campionatul European de Seniori. Și, pentru acest an, când va fugi și la Europenele de Tineret și la Universiadă, are gânduri și mai mari: „Un 74 de minute pe «semi» ar fi minunat! Depinde însă și de traseu, să fie de fugă. Și o medalie la Europenele de Tineret, unde mai mult ca sigur alerg 10.000 m”. Viitorul? Maratonul de la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020.

Aleargă 600-700 de km pe lună

Atletei antrenate de Ion Bură i se potrivește distanța semimaratonului ca o mănușă. „Mi se pare destul de ușoară, acum că m-am obișnuit”, ne spune Andreea, care apreciează mai mult cursele de peste 10 kilometri. Ca orice fondistă de top, olteanca adună multe ore de antrenament și mulți kilometri. „De obicei, am 13 pe săptămână. Mai exact, duminică am doar unul. Rar, foarte rar, și joia e ziua când mai am tot o ședință. Depinde mult și de perioada în care suntem cu pregătirea. Facem și forță, dar nu punem mare accent pe asta. Cam de 3 ori pe săptămână. Ca distanță, depinde de perioadă. Ajung și la 600-700 de km pe lună”, ne povestește Andreea, acum studentă la Educație Fizică și Sport, la Târgu Jiu.

Maratonul, în așteptare

Și, tot ca orice fondistă, nu se simte bine la ședințele de antrenament de viteză. „Cel mai mult îmi plac alergările lungi, pe viteză nu sunt așa de bună. Și fartlekul. Bucățile scurte nu prea îmi plac (râde), 200 m, 400 m, 800 m, deși eu am alergat inițial semifond. Antrenamentele lungi le fac de obicei pe Dealul Târgului, lângă Târgu Jiu, avem o tură acolo pe centura orașului”, a declarat Pîșcu, care încă nu a alergat maratonul. „Vreau să treacă anii pe care îi mai am la «tineret» și apoi să alerg și cei 42 de kilometri. E timp! Cea mai lungă distanță a fost de fapt un antrenament de 35 de kilometri. Eram cu colega mea Elena Moagă și cum ea i-a spus antrenorului că nu face alergarea dacă nu merge cineva cu ea, am fugit eu. Nu era în plan toată distanța, dar până la urmă am dus toți kilometrii. Mi s-a părut destul de greu!”, spune Andreea, care a reușit în iarnă o medalie de bronz, alături de echipă, la Campionatul European de Cros.

Alergătoare de asfalt pe care nu o avantajează crosul sau montanele, pantele, Andreea ne explică care crede că ar fi condițiile ideale de cursă. „Undeva pe la 10-15 grade Celsius, fără vânt, în niciun caz din față, din spate poate ar fi bun (râde) și, în plus, o atmosferă plăcută, oameni mulți pe traseu care să ne încurajeze”, ne-a zis sportiva care apreciază faptul că se antrenează alături de colegi fără de care i-ar fi foarte greu.

Andreea cu Mădălin, fratele ei

De la handbal la atletism

Cum a început acest sport? Încurajată și susținută de părinți. „În generală am făcut handbal. Îmi plăcea mult! Am jucat un an și jumătate, iar apoi am trecut la atletism. În clasa a 9-a, eram la liceu la Novaci, s-a ținut o etapă județeană, un cros, la care m-a trimis profesorul meu de sport, Manuel Colțescu. Am terminat pe locul 3, după 2 atlete. Acolo m-a văzut antrenorul meu de acum, Ion Bură, și mi-a zis să vin la pregătire la Târgu Jiu doar în weekend ca să văd dacă îmi place. Mă duceam doar sâmbătă și duminică, asta până în vacanța de vară, când am fost în fiecare zi și nu după mult timp m-am mutat de tot”, ne povestește Andreea, care mai are un frate mai mic, Mădălin, atlet și student în anul întâi la facultate, la Timișoara, la medicină veterinară.

Dacă iubiți mișcarea și stilul de viață sănătos, vă așteptăm pe 14 mai ca alergător, voluntar sau suporter la Semimaratonul București, alături de peste 16.000 de alergători din 60 de țări care se bucură de sărbătoarea Bucureștiului. Puteți participa la una dintre cursele: semimaraton 21km, 10 km Volkswagen, Ștafeta Scholl ((7km + 7km + 7.1km), Cursa Populară Vodafone (3km), Cursa Adolescenților Erasmus +(2,5km). Sâmbătă 13 mai copiii între 0-13 ani vor lua startul grupați pe categorii de vârstă la Cursa Copiilor McDonald’s (0,7-1,3km). Detalii pe www.bucuresti21km.ro.

Andreea Pîșcu, DESPRE

Alergare: Am început să practic alergarea pentru că îmi plăcea, iar după ce am participat la concursuri și am început să câștig, mi-am dat seama că am un viitor. Mă face fericită, iar când am și rezultate bune sunt și mai bucuroasă. Mi-a dat și posibilitatea să vizitez lumea, să văd locuri noi. Nu știu dacă altfel aș fi făcut asta.

Atleții preferați: Din țară - Ancuța Bobocel și Nicolae Soare. Din străinătate - Mo Farah și Genzebe Dibaba.

Postura de alergare: Mi s-a mai făcut din când în când observație în ce privește aspectul acesta mai ales la cursele de  viteză sau pante, pentru că aș alerga prea aplecată în față.

Programul zilnic: Nu încep cu micul dejun! Nu mănânc înainte de primul antrenament. Mă pregătesc pe la 7.30, la 8.00 încep. Undeva la 9.00, 9.30, se termină ședința de pregătire, venim la cămin, duș și apoi mic dejun. Apoi merg la facultate, de obicei termin la 16.00, revin la cămin și mă pregătesc de al doilea antrenament, care e la 17.00. După, cina și în cameră, la televizor sau mă ocup de ce mai am de făcut pentru școală. Pe la 21.30 – 22.00 încerc să mă bag la somn.

Suplimente: Nu iau suplimente, nici geluri, doar ce mai găsesc după curse pe mese. În rest, îmi fac de obicei apă cu lămâie și cu miere. Când mă simt mai slăbită, că de obicei am probleme cu calciul, iau vitamine.

Cărți: Citesc când am timp. Ce-i drept mai mult cărți despre sport, antrenamente,  nutriție, și mai rar beletristică.

Andreea Pîșcu, PB

5.000m - 16.24:74

10.000m – 34.28:62

10k – 33.50

Semi – 75.47