Luni seara, aşteptînd-o pe Elena Udrea să vină la emisiunea de la TVR (ca orice persoană care se îmbracă la Paris, distinsa se lăsa așteptată), m-am uitat un timp pe una dintre plasmele din încăperea de protocol a postului, la emisiunea de la Antena 3 care-l avea ca invitat (exclusivitate, în premieră absolută, senzațional, nu ratați! ) pe Liviu Dragnea, președintele PSD.

 În picioare, vecin cu poziția de Drepți, moderatorul emisiunii îl asculta, dînd din cap a aprobare şi făcînd ochi mari a uimire, pe Liviu Dragnea, care scria pe tablă nişte cifre dibuite de mine a fi salariile viitoare ale medicilor şi profesorilor. Mii de euro pe lună!

Liviu Dragnea e șef de partid și șef de Cameră de Parlament. Prin nici una dintre aceste două funcții nu poate anunța creșteri de salarii.

Poate cel mult să comenteze - entuziast sau sceptic- creșterile de salarii anunțate de premier.

M-am uitat în calendar. Era luni, 3 aprilie 2017. Alegerile generale au avut loc pe 11 decembrie 2016. Ne aflam la aproape trei luni de la perioada în care politicienii se întrec în a făgădui, dacă vor fi aleşi, o ţară de zarzări etern înfloriţi, pe sub care se plimbă Olguțe îmbătate de amor, ca-n proza lui Ionel Teodoreanu.

Şi, cu toate acestea, secvenţele pe care le vedeam păreau desprinse din campania electorală a PSD, marcată cum toată lumea îşi aminteşte, de Liviu Dragnea scriind pe tablă, în direct la Tv, cifre ameţitoare drept pensii și salarii.

Numai văzînd aceste cifre simţeai nevoia să mergi pe jos pînă acasă cîntînd în gura mare Imnul de stat şi bătînd ritmul în gardurile întîlnite în cale.

Pe burtieră a apărut, deodată, lămurirea secvenţelor:

Liviu Dragnea prezenta în direct (şi fireşte în exclusivitate pentru Antena 3), Legea salarizării unitare. În chip esențial, Legea salarizării unitare – o ştiu şi cei care n-au absolvit SNPA – exprimă efortul unei guvernări de a stabili a o ierarhie a bugetarilor după locul lor în grila de salarizare.

Din start o astfel de Lege, cum s-a văzut și la cea din 2010, stîrnește uriașe controverse nu atît prin salariile alocate diferitelor categorii de bugetari, cît mai ales prin locul ocupat de diferite categorii de bugetari în grila de salarizare.

Locul în ierarhia grilei de salarizare e dat de criterii stabilite și aplicate de cel care face Legea salarizării.

De aceea, orice Lege a salarizării presupune asumarea unor criterii care diferă de la o Guvernare la alta.

Orice Lege a salarizării unitare exprimă pînă la urmă viziunea unui Partid despre locul şi rolul diferitelor profesii bugetare în ansamblul societăţii.

Unele partide consideră că importantă, dacă nu chiar crucială e vechimea pe post, pentru a stimula ceea ce pe vremuri se numea orgoliul de a fi funcționar public. Alte partide consideră importantă reducerea deosebirilor de salarii între diferite funcții și, în consecință, vor reduce salariile ștabilor pentru a le apropia de cele ale subordonaților.

E posibil, din acest punct de vedere, ca un partid să considere lucrătorii manuali mai importanţi pentru societate decît lucrătorii intelectuali. N-ar fi nimic uimitor dacă Legea salarizării unitare întocmită de acest partid ar prevedea salarii mai mari pentru lăcătuşi decît pentru profesorii universitari.

Unele partide consideră că primarul trebuie să aibă cel mai mare salariu din localitate.

Altele, dimpotrivă, consideră că primarul a intrat în cursa alegerilor nu pentru salariu, ci pentru nevoia de a se dedica oamenilor din comunitate.

Guvernul României a terminat de întocmit Legea salarizării unitare. De fapt, Guvernul ar fi trebuit să termine această lege. Dacă ar fi să credem ce spun Lideri PSD la televizor, Legea a fost terminată de Olguţa Vasilescu, în secret, împreună cu Liviu Dragnea.

În aceste condiții, nu e de mirare că inițierea Legii salarizării aparține nu Guvernului, ci PSD. Dacă ar fi aparținut Guvernului, cum s-ar mai fi putut lăuda Liviu Dragnea că mărește salariile?!

Luni seara, aşadar, Liviu Dragnea, făuritorul Legii salarizării, o prezenta la Antena 3 în premieră. Numai că el n-o prezenta ca aplicarea în viaţă a unei viziuni a Guvernării PSD asupra locului și rolului diferitelor categorii de bugetari în societatea românească a anului de graţie 2017, ci drept un nou moment de creştere a salariilor.

Sau dacă ne gîndim la felul cum e înfățișată de către liderii PSD creșterea salariilor – ca un fel de ciubuc dat de boier vizitiului de pe capra trăsurii, pentru că el, boierul, e bine dispus- drept un nou moment în care partidul de guvernămînt, Liviu Dragnea, desigur, pentru că el e totul Partid, Guvern, Parlament, Primăria de București și Balena Albastră- face o nouă pomană Poporului român.

Aşa se explică cifrele ameţitoare în euro scrise de Liviu Dragnea pe tablă cu markerul, spre entuziasmul clocotind al moderatorului. Pe cetăţeanul obişnuit, ca mine, să urmărească viaţa şi activitatea Guvernului Sorin Grindeanu, transformarea momentului numit prezentarea legii salarizării unitare într- un nou moment de campanie electorală prin care PSD făgăduieşte un nou tsunami de salarii şi pensii crescute nu-l miră.

Dacă ar fi să participaţi la un concurs despre cele trei luni de Guvernare PSD ce aţi răspunde la întrebarea:

Ce-a făcut Guvernului PSD, beneficiar în Parlament şi în administraţia locală a celei mai mari majorităţi din postdecembrism? Aţi răspunde imediat, cu ochii închişi:

A dat bani cu nemiluita.

Da, aceasta e imaginea celor trei luni de Guvernare PSD-ALDE: Cea a unei Guvernări care n-a avut o clipă de răgaz în grija de a arunca bani Poporului strîns sub ferestre ca să vadă cum petrec boierii cei mari.

Iar boierii cei mari se opresc din cînd în cînd din dănțuit și tras din ciubuce și mai aruncă pe ferestrele larg deschise un pumn de galbeni.

Cu o majoritate precum cea deţinută de PSD în Parlament, în trei luni muţi România la Polul Nord, dacăţi propui.

Cu o astfel de majoritate PSD n-a făcut nimic altceva decît să cheltuiască nesăbuit, nebuneşte. Creşteri de salarii şi pensii, scutiri de taxe şi impozite, facilităţi aiuritoare, fără nici o justificare socială, cum ar fi gratuitatea transportului pe calea ferată pentru toţi studenţii, inclusiv pentru cei ai căror părinţi au atîţia bani c-ar putea cumpăra toate căile ferate cu ministrul Transporturilor cu tot.

În această perioadă de trei luni singurul ministru care a apărut seară de seară la televiziunile PSD-iste a fost Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii.

De cum deschideai televizorul, dădeai de burtiere gen:

Ce bani mai dă Olguţa Vasilescu românilor?

Guvernul Sorin Grindeanu are 26 de miniștri.

Habar n-avem ce fac ministrul de Externe, ministrul Fondurilor Europene, ministrul Comunicaţiilor, ministrul Culturii, ca să dăm doar cîteva exemple luate la întîmplare. De fapt, habar n-avem ce fac toţi miniştrii, cu excepţia Olguţei Vasilescu.

Şi aceasta dintr-un simplu motiv: Singura activitate desfăşurată de PSD în cele trei luni de la alegeri a fost aruncarea banilor pe fereastră. Nu e nimic rău în faptul că o Guvernare se preocupă de creşterea salariilor şi pensiilor.

Nenorocirea în cazul Guvernării PSD constă în puternica impresie că nu e vorba de o preocupare, ci de o nebunie.

Nebunia de a da bani, cîţi mai mulţi bani.

În faţa acestei obsesii ţinînd de psihiatria politică, te întrebi:

De unde atîţia bani?

E o întrebare menită a-i nelinişti chiar și pe beneficiarii banilor revărsați asupra României.

Nu-i a bună cînd boierul cheltuie nebunește!