Opinii EVZ
Israelul a intrat direct în conflictul din Siria împotriva regimului Al Assad | PULSUL PLANETEI
Israelul a fost neutru în războiul civil din Siria. Nu avea cum să fie nici alături de regimul Bashar al Assad, al inamicului pe care îl cunoști, nu avea cum să fie nici alături de trupele Hezbollah sau ale Iranului, desfășurate pe teren în susținerea regimului, iar intervenția Rusiei de partea alianței șiite pro-iraniene îi crea sigur dificultăți, de unde desele vizite la Moscova și negocieri mergând până la solicitarea publică, directă, ca Iranul să nu aibă niciun cuvânt în viitorul politic și militar și nicio bază în Siria.
Chiar și numai perspectiva ca un alt Ahmadinejad să vină la Teheran, cu strigătele sale războinice de aruncare a „entității sioniste” în Mediterana, era suficientă pentru a resimți o amenințare la însăși existența sa ca stat și la viața cetățenilor săi. De partea cealaltă, alianța sunită a creat prea multe structuri teroriste și legături de influență cu Hamasul pentru a crea apetență deosebită de aliniere sau susținere a opoziției, poate cu excepția kurzilor.
Singurele vești cu adevărat bune sunt mai întâi reluarea relațiilor diplomatice și strategice cu Turcia, încă la un nivel modest, dar mai ales instalarea la Casa Albă a unui Președinte neconvențional, anti-sistem dar proisraelian altfel. Întâlnirea Netanyahu- Trump și mai ales conferința de presă comună, când Trump a relativizat întreaga discuție privind unul sau două state ca soluție în Orientul Mijlociu, cum vrea oaspetele, la alegere, și a amestecat pozițiile privind viitoarele colonii - a mai tăiat din optimism. Însă relația strategică SUA-Israel e solidă, chiar mai solidă decât în perioada președintelui Obama, care nuanțase fundamental pozițiile și chiar tensionase excesiv relația.
Dar despre Israel știam deja că are larghețea și abilitatea de a interveni chirurgical în Siria pentru a intercepta transferul de rachete către Hezbollah. A făcut-o în repetate rânduri, iar Rusia și regimul sirian au tolerat aceste intervenții. Iată însă că săptămâna trecută s-a întors foaia, poate și din cauza apariției publice a faptului că Iranul ar fi construit o fabrică de armament în beneficiul Hezbollahului în Liban. Astfel că, Siria şi Israelul au fost implicate în cel mai grav incident bilateral de la izbucnirea războiului civil de pe teritoriul sirian, acum 6 ani, ca urmare a faptului că avioane aparţinând Forţelor Aeriene Israeliene au atacat mai multe ţinte din Siria, iar forțele anti-aeriene siriene au tras în premieră în avioanele israeliene.
Ne puteți urmări și pe Google News
Avioanele aparţinând Forţelor Aeriene Israeliene (IAF) au atacat mai multe ţinte din Siria. Ca răspuns, regimul preşedintelui sirian, Bashar Al-Assad, a dislocat sisteme de apărare aeriană şi a lansat mai multe rachete asupra avioanelor israeliene. Potrivit Armatei Israelului, niciuna dintre rachete nu a lovit vreunul dintre avioanele sale, deşi în Siria, forţele armate au anunţat că un avion israelian a fost doborât şi altul avariat. Unul dintre proiectilele antiaeriene lansate de Armata siriană a fost interceptat de scutul de apărare israelian Arrow, în nordul Ierusalimului. O sursă iordaniană din domeniul militar a declarat că pe teritoriul său au căzut fragmente provocate de interceptarea rachetei siriene, potrivit agențiilor de știri.
Israelul a vizat transporturi de armament care urmau a ajunge în posesia grupării Hezbollah din Liban. Armata siriană a menţionat că Israelul a lovit o locaţie militară din apropiere de Palmyra şi a ameninţat cu represalii directe, cu toate mijloacele aflate la dispoziţia sa. În comunicatul autorităţilor siriene s-a precizat că avioanele israeliene au intrat în spaţiul aerian al ţării dinspre Liban şi că au lansat atacul pentru a veni în sprijinul grupării Daesh. Indiferent cum arată comunicarea strategică și referințele simbolice la Daesh, ameninţările din data de 16 martie referitoare la represaliile regimului preşedintelui Al-Assad, indică o schimbare în acţiunile faţă de Israel.
Semnificativă e și asumarea de către Israel a operațiunii, cu atât mai mult la nivelul premierului Benjamin Netanyahu, care a detaliat politica statului său: atunci când sunt identificate încercări de transfer al armelor avansate tehnologic către Hezbollah, în primul rând rachete, și există cunoașterea prin structurile de intelligence și capabilitățile militare de intervenție, Israelul reacționează și distruge transportul. La fel de important e și răspunsul sirian împotriva raidului israelian. Intrarea Israelului pe deplin în conflictul sirian complică și mai mult perspectiva de pace, mai ales că recunoașterea și asumarea responsabilității trădează și dorința de a lua loc la masa negocierilor cu propriile condiții, în pacea viitoare din Siria.
Recomandările noastre
