Ați auzit de volumul „Cartea Oglinzilor”? Dar de scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici? Indiferent de răspuns, aflați că această carte urmează să fie publicată în 38 de țări, iar autorul ei este deja putred de bogat. Și nu, nu este un scriitor străin, ci un român temerar, care și-a încercat norocul peste mări și țări. Și chiar a dat lovitura!

Vestea că un scriitor român urmează să fie publicat în 38 de țări de unele dintre cele mai prestigioase edituri din lume a bulversat mediul cultural autohton. Pare, totuși, incredibil! Cum a reușit Eugen Ovidiu Chirovici să atragă atenția pieței internaționale de carte? Care sunt secretele acestui succes? Scriitorul a risipit, în exclusivitate pentru Evenimentul zilei, întregul mister, miracol sau cum Dumnezeu poți numi un asemenea eveniment cultural: „În lumea literară anglo-saxonă, primul lucru pe care un scriitor aspirant trebuie să-l facă este săși găsească un agent literar. Acesta, în schimbul unui comision din sumele obținute, joacă rolul de intermediar între autor și editurile importante, care nu primesc manuscrise direct de la scriitori. Asta am început să fac și eu odată ajuns în Anglia. Mi-au trebuit doi ani și sute de scrisori expediate în America și Marea Britanie ca să reușesc, dar în cele din urmă Marilia Saavides de la Peters, Fraser and Dunlop, una dintre cele mai vechi agenții literare din lume, mi-a oferit reprezentare pentru Cartea Oglinzilor. Eram hotărât să renunț, după ce manuscrisul meu fusese respins de vreo zece agenții din SUA, care în prealabil îl ceruseră pentru lectură. Am decis să-l ofer unei edituri mici (editurile mici acceptă manuscrise direct de la autori), Holland House Books, din Newbury, lângă Reading, orașul în care trăiam la vremea aceea. Patronul acesteia, pe nume Robert Peett, a fost incredibil de onest și m-a sfătuit să mai încerc să caut reprezentare, pentru că romanul e prea bun ca să fie publicat la o editură care nu poate oferi un avans și un tiraj considerabil”.

Într-o singură zi, oferte din nouă țări

Ce a urmat? Domnul Chirovici își amintește cu plăcere: „A insistat și în cele din urmă l-am ascultat și am trimis cartea altor trei agenții. Una dintre ele a fost Peters, Fraser and Dunlop, care mi-a oferit reprezentare după doar câteva zile. Am semnat un contract de reprezentare, apoi agenția a început să trimită cartea editurilor din Anglia și din străinătate. Reacția acestora a fost năucitoare: într-o singură zi, am primit oferte din nouă țări, printre care Italia, Olanda, Spania, Anglia și așa mai departe. Într-o lună, manuscrisul era deja vândut în aproape patruzeci de țări, inclusiv în SUA, Indonezia, Japonia, Israel, China, Rusia și Thailanda. Acolo unde există mai multe edituri care doresc să publice o carte, agentul organizează ceea ce se numește „licitație”. Licitația o câștigă editura care oferă avansul cel mai consistent și tirajul cel mai mare. În Germania, de exemplu, au participat la licitație unsprezece edituri, în Franța și Anglia câte opt”.

Triunghiul intrigii: un student, o studentă și un profesor asasinat

Cum a ales Eugen Ovidiu Chirovici titlul cărții? „L-am considerat potrivit pentru o carte despre relativitatea adevărului și despre uluitoarea capacitate a minții noastre de a cosmetiza sau chiar falsifica amintirile”, spune autorul. Dar și-a făcut el inițial calcule, planuri, scenarii? Cum a ales săși încerce norocul cu un asemenea roman, până la urmă o complicată intrigă polițistă? „Nu mi-am făcut nici un plan. Fiecare carte a mea izvorăște dintr-o imagine, pe care o „văd” asemenea unei fotografii sau a unei scene dintr-un film. În acest caz, imaginea respectivă a fost aceea a unui student care vine acasă de la cursuri și o găsește în bucătăria apartamentului în care locuiește pe noua chiriașă, care încearcă să pună muștar pe un hotdog pe care tocmai și-l preparase, dar uitase să înlăture în prealabil sigiliul de staniol al recipientului de plastic. Tânărul respectiv o ajută și cei doi încep să vorbească. În câteva ore, am „știut” că cei doi sunt studenți la Princeton, că locuiesc undeva pe Bayard Lane, aproape de biblioteca Seminarului Teologic, și că ea, Laura Baines, este protejata unui profesor faimos care urmează să fie ucis în circumstanțe misterioase. În următoarele două zile, toată povestea era deja acolo și am început să scriu”.

Cine este Eugen Ovidiu Chirovici?

Scriitorul (n. 11 mai 1964, Făgăraş, Braşov) este economist, jurnalist şi pictor. După ce a absolvit Facultatea de Comerţ din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, a intrat în presă (Curierul naţional) în 1991. Din 2005, editura RAO publică titlurile lui Eugen Ovidiu Chirovici: „O amintire de la Paris”, „Sanitarium”, „Cine a ucis-o pe Nora Jones”, „Hoodoo Creek”, „Pulbere neagră”, „Voodoo”, Labirynth.com, „Misterele Istoriei”, „Puterea”, „La broasca leșinată”, „Suflete la preț redus”, „A doua moarte”.

Cum a apărut cartea - mină de aur

Cum s-a născut volumul „Cartea oglinzilor”? A fost o idee mai veche sau, pur și simplu, totul s-a concretizat în urma unei inspirații de moment? Chirovici răspunde simplu: „Întotdeauna cărțile mele s-au născut din ceea ce dumneavoastră numiți inspirație de moment, iar eu numesc o imagine în spatele căreia se ascunde întreaga poveste. Trebuie doar să urmez acea imagine și să îi descifrez conținutul. Așa s-a întâmplat și în acest caz”.

Plătește impozitele pe drepturile de autor în țară

„Cartea oglinzilor” urmează să invadeze, în această lună, piața de carte din 38 de state. „Credeți că vă veți îmbogăți cu această lovitură? Visați să ajungeți milionar din scris sau vă preocupă doar succesul literar, recunoașterea, respectul?”, vine, firesc, întrebarea. Chirovici parează imediat, șocând prin dezinvoltura răspunsului: „Avansurile oferite în urma licitațiilor de care vă vorbeam la început depășesc deja un milion de dolari, așa că în acest moment sunt deja milionar din scris. Apropo de asta, plătesc impozitele pe drepturile de autor în țară, am preferat să aduc banii acasă. Credeți-mă că nu am schimbat nimic din viața mea, nici măcar marca țigărilor pe care le fumez. Când s-a întâmplat totul, împlinisem deja cincizeci de ani și la vârsta asta cam știi deja ce vrei în viață, iar un Mercedes Benz nu figura printre prioritățile mele. În treacăt fie spus, nici măcar nu am permis de conducere. De mulți ani îmi fac concediul în Grecia, într-o stațiune modestă și nu văd de ce aș schimba chestia asta atâta vreme cât locul acela încă îmi place la nebunie. Dacă totul se întâmpla acum douăzeci sau treizeci de ani, poate că aș fi reacționat altfel, nu știu. Banii sunt bineveniți doar prin prisma faptului că îmi dau libertatea de-a scrie fără grija zilei de mâine, măcar din punct de vedere material, ceea ce e tot ce îmi doresc. Cât despre respectul în lumea literară internațională, acesta se câștigă greu și nu neapărat cu o singură carte, oricât ar fi de bună. Sunt sute și mii de scriitori extraordinari în toată lumea și e dificil să-ți faci loc printre ei. Anul acesta, de exemplu, apar noi romane de Paul Auster (dupa o pauză de opt ani), Murakami și Zafon, pe care abia aștept să le citesc.

Citiți mâine, în a doua parte a interviului, cum comentează Eugen Ovidiu Chirovici zvonurile legate de faptul că ar fi reușit pe piața internațională de carte grație sprijinului primit din partea Masoneriei române, organizație pe care a condus-o timp de șapte ani, în perioada 2003-2010, dar și alte dezvăluiri legate de viața și activitatea sa de scriitor.