Parteneriatul Strategic cu Ucraina: o necesitate pentru România în menținerea cursului Republicii Moldova și apărarea de atacurile militare ruse în Donbas | PULSUL PLANETEI
- Iulian Chifu
- 25 ianuarie 2017, 00:00
În Donbas, OSCE ne-a anunțat că luptele au început din plin. În fiecare săptămână mor oameni, atacuri și schimburi de focuri abundă iar represiunea continuă împotriva populației, în special etnici ucraineni, care locuiesc în regiunile controlate de trupe ruse și pro-ruse, după cum informează GUR, serviciul de informații al Armatei Ucrainene.
Am înregistrat o ieșire a Ambasadorului Federației Ruse la București, care reproșa faptul că presa românească nu a reflectat o discuție telefonică între liderii de la Paris, Berlin și Moscova, care reitera nevoia de aplicare a prevederilor de la Minsk în Estul Ucrainei. Răspunsul MAE a fost că presa în România e liberă. Nu ar fi nici o problemă, ne-am obișnuit cu domnul ambasador Kuzmin și luările sale de poziție, dacă presiunea nu venea concomitent cu observația că România ar trebui să revizuiască relațiile cu Ucraina prin prisma tratamentului minorității românești din Nordul Bucovinei.
Nu-i mai puțin adevărat că și în acest caz, așa, ca printr-o coincidență, această luare de poziție a avut loc concomitent cu apariția unui protest al minorității românești la un proiect de lege care ar urma să scoată din clasele terminale din Bucovina și Herța ale românilor disciplinele de limba și literatura română. Protestul minorității române e pe deplin justificat, iar reacția Bucureștiului, pe canale diplomatice, la el de necesară pentru clarificarea acestei controverse cu omologii de la Kiev. De aici până la a antagoniza Bucureștiul și Kievul la nivel strategic e, însă, cale lungă. De remarcat însă prezența de spirit și reacția rapidă a reprezentaților Moscovei de a valorifica orice vulnerabilitate și breșă între cele două state.
Cred că e deja conștientizată situația, dar îmi permit să reamintesc faptul că relația României cu Ucraina e de natură strategică și reclamă atenție și întărirea importantă a ei. Vorbim aici despre interese care nu trebuie afectate de acțiuni care vizează interesele minorității române din Ucraina, o minoritate loială statului ucrainean, care s-a jertfit și se jertfește în linia întâi alături de majoritatea ucraineană, în Donbas.
Motivele sunt multiple: interesul comun în reforma sectorului de securitate și capacitatea de apărare a Ucrainei în Est, recunoașterea rolului de apărător al Occidentului asumat de Kiev acolo, fără să mai vorbim despre apărarea principiilor dreptului internațional prin acțiunea sa; interesul de menținere a Republicii Moldova pe cursul pro-occidental și pro-european la care s-a angajat; gestiunea situației în regiunea separatistă nistreană – cu referința directă la trilaterala București- Chișinău-Kiev la nivel guvernamental astăzi, odată cu acțiunile și pozițiile voluntare ale noului Președinte Dodon. Ba chiar și gestiunea în comun și coordonat a ieșirilor noului Președinte al Republicii Moldova, sub influență rusă, în regiune.
Și nu mai vorbim aici de necesitatea de armonizare strategică într-o viitoare trilaterală România-Polonia- Ucraina sau un format care să implice trilaterala România-Polonia-Turcia, reenergizată la care să se adauge Ucraina. Asta pentru că regăsirea bilateralismului și lansarea serioasă a trilateralelor și formatelor variate sunt la îndemâna țării noastre pentru a putea crește capacitatea de cunoaștere și anticipare a evoluțiilor din regiune și schimbul de cunoaștere și înțelegere a proceselor regionale prin asemenea consultări.
Deci mă declar un susținător al formulei parteneriatului strategic cu Ucraina. Iar România poate aduce multe, dincolo de fondul NATO privind susținerea apărării cibernetice a Ucrainei, contribuțiile la reforma sectorului de securitate sau creșterea capacității de apărare a Ucrainei. Toate, firește, în condițiile în care sunt evitate tangaje și tensiuni inutile pe linia minorității românești din Ucraina sau alte teme ale unor oficiali excesiv de voluntari ce servesc interesele Rusiei lui Putin în divizarea și antagonizarea româno-ucraineană.