Mai mult, Mişcarea pentru Regat şi Coroană a cerut restabilirea ordinii legale și constituționale de dinainte de 6 martie 1945.

Asociaţia Restitutio in Integrum România solicită procurorului general, Augustin Lazăr, şi adjunctului acestuia, Laura Oprean, să deschidă dosare penale şi să efectueze anchete pentru fapte genocidare imprescriptibile, calificate în prezent crime împotriva umanităţii, săvârşite de regimul comunist împotriva poporului român.

Asociaţia, care anterior adresase Parchetului General, în susţinerea cazului Gheorghe Ursu, un memoriu cu elemente ale atacului sistematic şi generalizat asupra dreptului omului în perioada comunistă, prezintă, în scris, Ministerului Public o listă cu cazurile pentru care cere deschiderea de dosare penale:

● Asasinatele din închisori, din arest şi corecţiile fizice pe care securitatea, miliţia sau grupurile de şoc ale acestora le aplicau disidenţilor sau simplilor opozanţi ai regimului

● Persecuţiile, tortura, internarea forţată şi abuzurile psihiatrice, tratamentele neomenoase periodice, ritmice sau continue la care a fost supus Vasile Paraschiv, creatorul Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (S.L.O.M.R.) în 1978, şi alţi opozanţi ai regimului comunist

● Persecuţiile şi arestarea, relele tratamente, represiunea nedreaptă la care au fost supuşi membrii Grupului Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă, Anton Uncu

● Cazul atentatului şi persecuţiilor de la Europa Liberă

● Persecuţiile şi atentatele împotriva Exilului Românesc din Occident

● Cazul Goma

● Cazul Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca

● Cazul Radu Filipescu

● Cazul Viorel Rovenţu, Petrică Năstase şi Nicolae Stanciu, trei muncitori din Giurgiu care plănuiseră în detaliu să-l împuşte pe Ceauşescu în septembrie 1983

● Cazul Ţugui - ofiţer superior asasinat în închisoare pentru scrisori-reclamaţii către Radio-Televiziunea Română vizând abandonarea cetăţenilor români din Nordul Bucovinei şi Basarabia şi distrugerea gospodăriilor ţăraneşti prin colectivizare

● Cazul Neculai Popa

● Reţinerile şi arestările abuzive, chiar şi fără mandat, săvârşite de miliţie şi securitate

● Imposibilitatea de a călători şi persecuţiile pentru solicitanţii de paşaport şi pentru familiile acestora sau pentru rudele care îi susţineau

● Imposibilitatea de a părăsi România pentru reîntregirea familiei sau a emigra şi persecuţiile pentru solicitanţii de paşaport definitiv

● Asasinarea celor care treceau frontiera cu gând să se refugieze, „Frontieriştii”

● Convocările sistematice la securitate ale foştilor deţinuţi politic

● Anchetarea abuzivă şi prelungită şi condamnarea opozanţilor politici ai regimului comunist, a oricărei persoane incomode pentru partid, securitate sau miliţie sub pretextul că ar fi săvârşit infracţiuni de drept comun

● Deposedările de case şi de bunuri ale celor care părăseau ţara şi persecuţiile asupra familiilor acestora

● Colectivizarea şi represiunea asupra răscoalelor ţăraneşti

● Naţionalizarea mijloacelor de producţie aparţinând cetăţenilor români

● Tratamentele neomenoase, faptele de represiune sistematică realizate continuu în încartituiri asupra colectivităţilor penitenciare sau asupra grupurilor politice anticomuniste din închisorile comuniste sau din afara închisorilor

● Represiunea sistematică sângeroasă practicată de miliţiile guvernelor comuniste şi securitate asupra luptătorilor din rezistenţa românească anticomunistă între 1945 şi 1964, inclusiv din rezistenţa armată din munţi, sau purtata de militarii Armatei Regale a României care nu au acceptat ocupaţia sovietică a ţării şi încălcarea drepturilor şi libertăţilor democratice precum şi falsificarea alegerilor din 1946

● atacurile sistematice, continue, supravegherea Exilului anticomunist şi persecutarea familiilor şi a rudelor rămase în ţară, după rasturnarea ordinii constituţionale a ţării

Şi, nu în ultimul rând, cazurile reclamante în precedent de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici Anticomunişti - AFDPR şi de celelalte organizaţii ale foştilor deţinuţi politic şi disidenţi: represiunea sistematică, diversiunea şi asasinatele din zilele de 16-21 Decembrie de la Timişoara, Cluj, Bucureşti, Braşov, Tg. Mureş, Craiova, Brăila.

Asociaţia, prin avocatul Antonie Popescu, punctează că procurorii trebuie să deschidă dosarele penale pe cauzele invocate, în sensul Convenţei EDO – art. 2 şi 3, pentru crime împotriva umanităţii, încadrarea juridică la care s-a făcut referire în cauzele CEDO Asociaţia 21 Decembrie 1989, Mărieş, Vlase şi alţii contra România, precum şi în hotărârile Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi în cauzele torţionarilor Vişinescu şi Ficior.

 

Direcţia pentru investigarea crimelor comunismului, veriga lipsă a parchetelor

Asociaţia „21 Decembrie 1989” a încredinţat ministrului Justiţiei un proiect de Ordonanţă de Urgenţă pentru constituirea în cadrul Ministerului Public a unei Direcţii pentru investigarea crimelor comunismului și a infracțiunilor contra umanității - DICCIU, ca entitate cu personalitate juridică, în structura Parchetului de pe lângă ICCJ, aşa cum funcţionează DNA şi DIICOT. În înțelesul acestei ordonanțe de urgență, „crimele comunismului” sunt acele fapte prevăzute de legea penală, săvârșite în scopul aplicării de represalii, cu consecința încălcării drepturilor fundamentale ale omului, ai căror autori sau (ceilalți) participanți la săvârșirea acestora erau învestiți cu exercițiul autorității de stat sau de partid în perioada regimului comunist, fapte comise împotriva cetăţenilor români sau a oricaror altor persoane.

Înfiinţarea unei asemenea Direcţii pentru investigarea tuturor crimelor agenţilor regimului comunist, indiferent când au fost produse, este imperios necesară şi oportună pentru ca Statul Român să dea, în sfârşit, curs unor obligaţii decurgând inclusiv din art. 46 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de a respecta în mod efectiv şi a pune în operă hotărârile Curţii EDO privind asigurarea dreptului la un proces echitabil înlăuntrul unui termen echitabil.

 

Răsturnarea ordinii constituţionale a ţării la 30 Decembrie 1947

Mişcarea pentru Regat şi Coroană a înregistrat, pe 10 mai 2017, la Parchetul General o sesizare prin care-i cere „să efectueze cercetarile necesare pentru stabilirea împrejurărilor concrete, pentru stabilirea făptuitorilor, a vinovăţiei, a răspunderii penale şi civile, după caz, şi a înlăturării consecinţelor decurgând din actele criminale care, după 6 martie 1945, au determinat răsturnarea ordinii constituţionale a ţării la data de 30 Decembrie 1947, determinând aservirea ţării unei puteri străine ostile şi Armatei URSS de ocupaţie, sub care s-a instaurat dictatura comunistă în România”. Mai mult, Mişcarea solicită repunerea în situaţia anterioară acţiunilor criminale de după 6 martie 1945 (cu infracţiunile componente de terorism, crimă organizată, distrugere de bunuri, trafic de influenţă şi coruptie, aservirea ţării unei puteri străine ostile României, înalta trădare, potrivit Codurilor Penale în vigoare în epocă), adică restabilirea ordinii legale și constituționale după atacurile generalizate și sistematice asupra instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului.