Pentru bucureșteni, gunoiul e o problemă. Pentru Primăria Capitalei, deșeul este doar o afacere. Cu trei gropi de gunoi în funcțiune, orașul continuă să fi e sufocat de mizerie și, deși Uniunea Europeană a pus România, la mijlocul lunii octombrie a.c., la colț pentru neîndeplinirea directivei privind depozitele de deşeuri, autoritățile continuă să ignore problema.

Autorităţile române trebuiau să închidă, până la data de 16 iulie 2009, 68 de gropi de gunoi neconforme. Nouă ani mai târziu, în 2018, după decizia CJUE, Ministerul Mediului preciza că a făcut eforturi pentru închiderea a 41 de depozite neconforme, iar în continuare trebuie modificată legislaţia în domeniu. Vestea bună, dacă ea există, este că pentru moment, România nu va fi sancţionată financiar, ci va trebui să plătească cheltuielile de judecată şi să închidă de urgență gropile de gunoi care nu sunt conforme standardelor europene. Suntem, însă, în umbra procedurii de infringement pe această problemă, iar amenzile se pot ridica la sute de milioane de euro. Sub preș sau la groapă, autoritățile române par să nu înțeleagă care este miza depozitării gunoiului în siguranță.

 

Capitala are trei depozite de deșeuri, din care două sunt fără autorizație

Glina, Chiajna-Rudeni și Vidra sunt cele trei puncte de colectare a deșeului din București, însă autorizație integrată de mediu are doar una singură : Chiajna-Rudeni, administrată de Iridex.

Deși, teoretic, aceste depozite ar trebui să funcționeze doar autorizate din punct de vedere al mediului, Primăria Municipiului București și Garda de Mediu le țin deschise. De ce? Pentru că fără acestea gunoiul ar rămâne în tomberoanele cetățenilor și ar fi, mai mult decât este deja, un dezastru ecologic major. Totodată, PMB nu se gândește și la responsabilitatea privind aceste depozite de gunoi, pentru administrarea cărora ar trebuisă plătească. „Responsabilitatea față de mediu nu se încheie când cetățeanul aruncă sacul de gunoi la ghenă sau la pubelă, ci de abia atunci începe. Colectarea și depozitarea în siguranță a deșeurilor sunt servicii publice de care beneficiează nu doar colectivitatea, dar și fiecare cetățean, individual. Din banii plătiți acum de cetățeni pentru depozitarea deșeurilor se constituie și fondul de monitorizare post-închidere. Dacă nu mai vrem gunoaie pe câmp, în râuri, pe lacuri, prin păduri, trebuie să știm că aceste servicii costă și trebuie să plătim pentru cât gunoi producem și aruncăm”, ne-a declarat un specialist în managementul deșeurilor. În alte cuvinte, fără monitorizarea post-închidere, gunoaiele depozitate rămân în grija nimănui și pot deveni adevărate „bombe ecologice”.

 

„Plătește pentru cât gunoi produci”

„Plătește pentru cât gunoi produci” este unul din principiile foarte sănătoase care stau la baza politicilor Uniunii Europene în domeniul gestionării deșeurilor municipale. Un al doilea principiu, folosit în toate țările europene, este taxarea depunerii la groapă la un nivel la care aceasta să fie ultima, și nu prima soluție atunci când este vorba de gestionarea deșeurilor. Introdusă de Legea 384 din 2013 taxa de depunere a fost amânată în decembrie 2013, promisă în 2015 și reintrodusă prin OUG 39/2016 pentru modificarea OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu. Taxa a intrat în vigoare în ianuarie 2017 cu valoarea de 80 de lei/tonă și urma să crească la 120 de lei/tona în 2018. Doar că după numai 6 luni, Ministerul Mediului a considerat că „cetățeanul nu trebuie să platească dacă nu a fost informat și nu stie ce să facă, iar Comisia Europeană a fost de acord că România nu este pregatită pentru implementarea ei.”

După 4 ani de la adoptare, Ministerul Mediului nu a făcut nimic pentru a le explica românilor ce e cu taxa și la ce folosește ea! După aproape un an și jumătate de la prorogare, taxa revine, de la 1 ianuarie 2019, sub numele nu tocmai potrivit de „taxa pentru economia circulară” și este de 30 de lei/ tonă, urmând să crească la 80 lei/tonă în 2020.

 

54 de milioane de euro la Dolj, aruncați la gunoi

Acum 5 ani, doljenii au primit 40 de milioane de euro de la Uniunea Europeană și încă 14 milioane de euro de la bugetul de stat și cel local, după care scenariul este cel clasic: licitații blocate, construcții nerecepționate, lucrări care nu pot începe pentru că nu au primit avize de la furnizorii de utilități. Autoritățile au construit 4 stații de compostare și de transfer, plus o stație de sortare la depozitul de deșeuri de la Mofleni, dar ele nu au fost puse încă în funcțiune pentru că nu are cine să le opereze, iar licitația pentru desemnarea operatorului este blocată la Curtea de Apel Craiova. Timp de 5 ani, cele 32 de utilaje pentru transportul și manipularea deșeurilor municipale au stat în garaj, neutilizate.

 

Localnicii din Vâlcea spun că au gunoi în pânza freatică

La Măldărăști, județul Vâlcea, nu departe de Horezu și de conacele istorice Cula Duca și Cula Greceanu, se află groapa de gunoi. Neconformă și neînchisă. Când plouă, apa trece prin straturi succesive de deșeuri și apoi se scurge sub forma unui adevărat pârâu de levigat, direct în pârâul Ciupa. Un pârâu de substanțe toxice. Localnicii spun că apa din zonă nu mai e bună nici pentru animale și că pânza freatică este contaminată. Când e cald, groapa de gunoi de la Măldărăși se auto-aprinde. Nefiind dotată cu instalație de colectare și ardere controlată, gazul de depozit – gaz metan, în esență – se auto-aprinde. Incendiile la gropile de gunoi se sting greu, căci nimeni nu poate ști cât gaz de depozit este acumulat și pe unde va răbufni. Fondul de ecologizare necesar nu există, iar groapa de gunoi continuă să polueze. Acesta este un exemplu clar de lipsă a monitorizării post-închidere.

 

Situația de la Chiajna

În urmă cu aproape doi ani, Iridex, administratorul depozitului ecologic de la Chiajna, a închis definitiv 5 din cele 7 celule ale sale. Adică zona C1-C5 a intrat in perioada de monitorizare post-închidere. Vorbim de primul depozit ecologic conform standardelor europene și unul dintre cele mai mari din România, deschis în urmă cu 20 de ani. Deșeurile sunt sortate, tratate mecanic și biologic, pentru minimizarea cantității ce va fi depusă la groapă, pe termen lung. Gazul de depozit este colectat, tratat și apoi ars la temperaturi înalte, energia obținută fiind folosită și la producerea de electricitate, trimisă în sistemul energetic național.

Levigatul este colectat și tratat într-o statie de epurare prin osmoză inversă, astfel încât în natură să nu ajungă decât apă biologic pură, susține Iridex.

La începutul anului, a primit autorizația integrată de mediu pentru încă 10 ani de acum încolo. Dar, conform contractului semnat în urmă cu 20 de ani, PMB refuză plata cheltuielilor pentru monitorizarea post-închidere, bani din care să fie plătite aceste operațiuni zilnice. De aproape doi ani, Iridex face monitorizare post-închidere pe banii săi. În vara aceasta, Iridex a dat în judecată Primăria Municipiului București pentru a-și recupera prejudiciul. La Chiajna sunt deja în monitorizare post-închidere – și o să mai fie pentru încă vreo 30 de ani – cca. 3 milioane de tone de deșeuri. La final, o să fie 4,5 milioane de tone de deșeuri, adică mai mult ca oriunde în țară.

 

Clujul, infectat

La Pata Rât, în buza municipiului Cluj-Napoca, un întreg munte de gunoi a luat-o la vale, spre pârâul Zăpodie, blocându-l. La baza muntelui de gunoi s-a format un lac de levigat care acoperă 3 hectare. 6.000 de metri cubi de substanțe provenite din descompunerea deșeurilor biologice, se duc fie în pânza freatică, fie sunt duse cu un debit de 5 litri pe secundă de părăul Zăpodie.

 

Ce deosebește o groapă de gunoi de un depozit ecologic?

Gândirea pe termen lung este cel mai important lucru care deosebește o groapă de gunoi (depozit neconform, în termeni de specialitate) de un depozit ecologic. La groapa de gunoi arunci gândindu-te că trebuie (doar) să scapi de ce ai consumat ieri, pe când la depozitul ecologic, depozitezi controlat deșeurile municipale gândindu-te la ce o să se întâmple cu ele în viitor. Mâine sau peste 30 de ani.

Orice depozit ecologic va mai continua să funcționeze cel puțin 30 de ani din ziua în care ultima mașină de gunoi a intrat pe poartă, iar singura deosebire între un depozit ecologic conform în exploatare curentă și unul în care activitățile de depozitare s-au încheiat este aceasta: că nu se mai depozitează cantități noi de deșeuri. În rest, activitățile sunt aceleași și, în termeni de specialitate, se numesc activități de monitorizare post-închidere. Aceasta presupune activități desfășurate pe următorii 30 de ani, în care specialiștii elimină levigatul, care trebuie captat și tratat în instalații speciale astfel încât în natură să fie deversată apă pură din punct de vedere biologic.

De asemenea, gazul de depozit trebuie captat și ars în condiții de siguranță, căci altfel ia foc, iar perimetrul trebuie securizat împotriva animalelor și a oamenilor. Este necesar să se facă și măsurători de calitate a aerului și a apei și trebuie întreținută rețeaua pentru captarea și evacuarea controlată a apelor pluviale.