Interesul stârnit de ultimul editorial m-a determinat să dezvolt tema relațiilor tensionate dintre România, ca parte a NATO și Rusia. Datele concrete demonstrează că nu vorbim despre simple incidente, ci despre un război hibrid, în care amenințarea, dar mai ales mediatizarea amenințării joacă un rol important. Sunt încercări de intimidare militară care urmăresc declanșarea unor reacții emoționale, în special în zona electoratului de stânga. În ultimele luni, Rusia joacă un joc periculos pe cerul României.

Așa cum anunțam într-un articol din septembrie, în lunile mai-august RAF (Forțele Aeriene Britanice) au interceptat 20 de avioane de luptă ale Federației Ruse care intraseră în spațiul aerian al României și implicit NATO. În luna următoare am mai aflat că în zilele de 25 și 27 septembrie, germanii și englezii au interceptat patru avioane de luptă rusești. Cel mai recent incident s-a consemnat în urmă cu câteva zile, pe 20 octombrie, când piloții canadieni au interceptat un avion rusesc tip Suhoi 27. Forţele militare ruse violează în mod repetat spaţiul aerian al NATO, riscând incidente grave care pot fi periculoase şi pentru civilii de la sol, putându-se solda cu victime umane.

În timp ce Rusia acţionează provocator la adresa autorităţii şi jurisdicţiei forţelor şi responsabilităţilor NATO pentru a servi scopurilor sale, aceste acţiuni continuă să creeze în mod inutil tensiuni în jurul României şi al vecinilor noştri. Președintele bulgar aflat în vizită la Soci în urmă cu câteva luni a spus clar, de față cu Vladimir Putin că proiectele economice blocate din cauza tensiunilor dintre Rusia și NATO nu ajută la recâștigarea încrederii.

Faptul că se desfăşoară cel mai amplu „joc de război” al Rusiei din toate timpurile nu ne ajută, însă ne oferă o bună cunoaştere a modului de gândire al oficialilor ruşi - şi anume acela că îşi doresc şi urmăresc o ostilitate sporită. O tactică veche a Rusiei.

Din punct de vedere al transparenței și al cooperării militare, vedem aceeși dualitate. Potrivit documentelor NATO, pentru a promova transparența, membrii OSCE, inclusiv Rusia, se angajează să respecte regulile Acordului de la Viena. Astfel, dacă un exercițiu militar depășește un număr de 9.000 de personal militar, acesta este supus notificării, iar dacă depășește 13.000 de membri, observatorii din statele OSCE trebuie să fie invitați să participe la exercițiu. De la sfârșitul Războiului Rece, Rusia nu a acceptat niciodată ca un exercițiu militar care intră în această categorie să fie supus supravegherii obligatorii așa cum cerea Acordul de la Viena.

Preocupările NATO privind exercițiul ZAPAD 2017 au fost un rezultat direct al lipsei de transparență a Rusiei. Atât scara, cât și amploarea geografică a exercițiului au depășit în mod semnificativ ceea ce Rusia a anunțat anterior, inclusiv în cadrul Consiliului NATORusia. Aliații au făcut acest lucru clar Rusiei la o reuniune a Consiliului NATO-Rusia din octombrie 2017.

La fel s-a întâmplat și cu ultimele manevre militare ruso-chineze VOSTOK 2018, concepute ca un exercițiu de imagine, dar și ca un mijloc de afirmare a supremației militare în regiune.

Rusia a folosit, de asemenea, exerciții mari, inclusiv cu zeci de mii de trupe, pentru a-și intimida vecinii. Această practică ridică tensiune și subminează încrederea. Intervenția Rusiei în Georgia în 2008 și anexarea ilegală a Crimeei în 2014 au fost mascate de exerciții, se mai menționează în documentele NATO.

Apetenţa Rusiei pentru o ostilitate crescută nu numai că este periculoasă pentru cetăţenii României, însă este şi costisitoare, întrucât multe state sunt nevoite să crească cheltuielile pentru apărare pentru a-şi menţine abilitatea de a răspunde oricărei agresiuni din partea sa. Într-o perioadă în care economiile din regiune ar putea face mai multe investiţii în dezvoltare, servicii şi infrastructură, acţiunile Moscovei au generat necesitatea creşterii cheltuielilor pentru apărare. Din păcate, cheltuielile pentru apărare sunt necesare, întrucât ţara noastră şi întreaga regiune, se tem de repetarea scenariului invaziei ruse în Ucraina - un dezastru care continuă şi în prezent.

Ar putea fi aceasta parte a unei strategii mai largi a Rusiei? Posibil, dar o altă explicaţie a agresiunii Rusiei împotriva vecinilor săi ar putea fi aceea că doreşte abaterea atenţiei de la economia sa precară.

În timp ce mulţi dintre indicatorii săi economici sunt în cădere, iar sancţiunile internaţionale continuă să „pedepsească” Rusia pentru o parte a faptelor comise, ne putem pune întrebarea dacă Moscova urmăreşte un plan periculos în regiune doar pentru a face un exerciţiu de PR a-şi crea o imagine favorabilă în ochii publicului rus.

În timp ce Moscova a anunţat recent că vârsta de pensionare pentru bărbaţi şi femei va creşte, având în vedere declinul populaţiei din ultimii ani, poate fi considerată activitatea militară a Moscovei o modalitate de a muta atenţia poporului rus de la această problemă? În mod cert este o variantă plauzibilă. De-a lungul celor 18 ani de putere, Vladimir Putin a continuat să repete că Rusia trebuie să-și diversifice economia, să crească competitivitatea, să ajute întreprinderile mici, să dezvolte asistență medicală și educație etc. De fapt, structura economiei s-a schimbat într-adevăr semnificativ sub conducerea sa, potrivit analiștilor ruși. Dar exact invers decât spunea public! Rolul statului a crescut constant, chiar dacă sectorul public care asigură dezvoltarea capitalului uman s-a diminuat, cheltuielile pentru educație scăzând cu 0,8%, la 2,6% din PIB, iar pentru sănătate cu 0,6%, până la 3,8% din PIB, în perioada 2005-2015.

Un raport recent al Băncii Mondiale remarca faptul că industria petrolului și a gazelor reprezintă peste 60% din exporturile Rusiei și contribuie la 40% din bugetul federal al Rusiei. Acest lucru nu este surprinzător - Rusia se numără printre primele trei țări producătoare de petrol din lume - dar prin faptul că nu a utilizat aceste fonduri pentru a stimula alte sectoare și pentru a diversifica economia, Rusia a rămas supusă capriciilor pieței petrolului. Performanțele economice incoerente ale lui Putin rezultă din faptul că guvernul rus cheltuiește enorm când prețurile petrolului sunt ridicate și strânge centura atunci când acestea sunt scăzute.

Un sondaj realizat de institutul rusesc Levada realizat în luna aprilie 2018 a constatat că 45% dintre respondenți îl consideră vinovat pe Putin pentru că „nu a reușit să asigure o distribuție echitabilă a veniturilor în interesul oamenilor obișnuiți”, în creștere de la 39% în martie 2015, când a fost efectuat ultimul sondaj.

Cota rușilor care sunt nemulțumiți de Putin față de salariile scăzute, pensiile și alte beneficii s-a dublat de la 15% la 32% în ultimii trei ani.

Așa că neputându-le oferi perfomanță economică, Vladimir Putin le oferă circ. Circ militar.

Între 2003 și 2013, cheltuielile militare ale țării s-au dublat, ajungând în cele din urmă la 4,4% din PIB. Un program de armament de stat de 10 ani, lansat în 2011, a întărit în continuare angajamentul lui Putin de a moderniza tehnologia militară a Rusiei. După războiul din Cecenia au urmat conflictele din Ucraina și anexarea Crimeii. Apoi implicarea Rusiei în conflictul din Siria. Toate acestea fiind îndreptate împotriva NATO, alianță din care România face parte. Îi reușește strategia? Așa se pare, pentru că 47% dintre respondenții la sondajul realizat de Levada l-au creditat pe președinte Vladimir Putin pentru performanța de „a readuce Rusia la statutul unei puteri respectate”, iar 38% l-au lăudat pentru „stabilizarea situației din Caucazul de Nord”.

Cu o economie eșuată și aflată în imposibilitate se a realiza o adevărată dezvoltare, blocată în îmbogățirea noilor oligarhi, apropiați de Kremlin, se întreține mentalul colectiv rusesc, tradiționalist și nostalgic.

În timp ce sperăm că activităţile Rusiei pe cerul nostru şi în apropierea graniţelor noastre sunt benigne, există un număr foarte mare de informaţii actuale, dar şi mai vechi care sugerează că Moscova urmăreşte anumite scopuri precise - scopuri care nu sunt în beneficiul păcii şi securităţii.

Forțarea permanentă a spațiului aerian al NATO la care făceam referire în debutul materialului reprezintă doar o secțiune a unui război hibrid în care Rusia excelează.

Nu este o surpriză că NATO provoacă îngrijorare Rusiei, însă nu NATO este agresorul în acest scenariu - ci Moscova. Cu aceste lucruri în minte, cauza atitudinii Rusiei rămâne un semn de întrebare - şi putem doar spera că răspunsul nu îl reprezintă doar banii. Bani pe care și România ar putea să-i folosească mult mai bine în dezvoltarea infrastructurii, educație și sănătate, pentru că prin forțarea cheltuielilor de apărare cel care plătește este românul obișnuit.