Excepționalismul Franței lui Macron: o combinație de Nealiniere, Gaullism și politici proeuropene antisistem. Pulsul planetei

Excepționalismul Franței lui Macron: o combinație de Nealiniere, Gaullism și politici proeuropene antisistem. Pulsul planetei

Săptămâna Adunării Generale a ONU a permis apariția și desfășurarea detaliilor unui nou proiect, al unui terț, apărător al multilateralismului: Proiectul Macron, proiectul Franței, care critică deopotrivă SUA și Rusia – deși pe ultima cam printre dinți – și care propune o mare alianță a bunăvoinței, a responsabililor și a statelor dornice să prezerve multilateralismul și regulile internaționale așa cum le cunoaștem.

Rezervând, e adevărat, un loc Americii post- Trump în această alianță occidentală, a regulilor democratice. Această reînnoită alianță a nealiniaților urmează să confrunte realitatea și săși testeze solidaritatea cât de curând, aspirând și ea la formula constituirii guvernanței globale, care va administra lumea de mâine.

Este poate cel mai important episod al săptămânii, consumat la Harvard și nu la tribuna Adunării Generale a Națiunilor Unite, acolo unde Ministrul de Externe francez, Jean-Yves Le Drian a fost cel care a expus planul Macron de revitalizare a multilateralismului în gestionarea globalizării, în formula guvernanței globale necesare în administrarea fenomenului globalizării care vine peste noi. Iar ideile prezentate sunt pe cât de interesante, pe atât de puțin originale, deoarece imită, în mare măsură abordările Mișcării de nealiniere din perioada Războiului Rece - pe care le interpretează astăzi din postura salvării Occidentului și a democrației liberale, a dreptului și regulilor internaționale în fața politicii de forță și a unilateralismului rus și american deopotrivă – combinată cu gaulismul traditional și cu abordarea anti-sistem dar pro-europeană care stă la baza politicii lui Macron.

Puterile sunt cele chemate să participe la o alianță a bunăvoinței în încercarea de a relansa diplomația globală și multilateralismul, care a fost subminat la nivel mondial de către Rusia și Statele Unite în epoca Trump. Cam acesta a fost mesajul de vineri a lui Le Drian. Proiectul aliniază Europa – Uniunea Europeană – la state democratice precum India, Australia, Mexic, Japonia, Canada, Noua Zeelandă și alte “democrații puternice”, angajate în multilateralism. Ministrul de Externe francez a atacat eroziunea ONU, dezinformarea și intimidarea care caracterizează statele practicante ale unilateralismului și egocentrismului la nivel internațional.

Atacul la America lui Trump este făcut de pe pozițiile observării cum SUA subminează “metodic și regulat fundamentele multilateralismului” prin intermediul abordării față de ONU, față de acordurile comerciale sau alte acorduri ale instituțiilor internaționale multilaterale. Totuși Franța rezervă un loc SUA pentru a reveni între statele occidentale angajate în respectarea regulilor de joc internaționale, stabilite și convenite, imediat după ce Trump părăsește administrația sau decide să revină la aceste principii. Le Drian a refuzat interpretarea, chiar a respins ideea unei izolări occidentale a Americii.

Dacă ne uităm la lista de state, vedem că între ele se află Canada, Australia și Noua Zeelandă, nu însă și Marea Britanie, parte a Celor Cinci Ochi, cele mai aproapiate state de SUA în materie de securitate. Totuși inițiativa nu e de ignorat, nici de negat, odată ce ar exista o sustenabilitate a unui asemenea acord și o capacitate de menținere a solidarității chiar și contra voinței manifestate a Rusiei sau SUA.

Originea propunerii este evidentă, iar descrierea mai departe făcută de ministrul de Externe francez întărește discursul lui Macron la ONU joi, când a făcut apel la o mai mare cooperare globală, atacând naționalismul și interesul egoist al statelor mari. Cum discursul a venit la scurt timp după cel al lui Donald Trump, despre respingerea “ideologiei globalismului” în favoarea “doctrinei patriotismului”, Macron a fost și el etichetat ca dând o replică Americii lui Trump și așezându-se pe pozițiile contrării politicilor americane.

Iar Le Drian a făcut la Harvard separarea clară între comportamentele reprobabile și cele de dorit ale noilor nealiniați: A criticat retragerea SUA din Acordul nuclear, paralizarea de către Rusia a Consiliului de Securitate al ONU prin veto-uri neconstructive strict pe interese individuale, nu ale păcii și a lumii, și a citat marile teme globale ce reclamă soluții multilaterale: securitatea cibernetică, imigrația, schimbările climatice, crizele internaționale precum Siria și Libia. Franța dorește nu neapărat o instituționalizare a acordului susținătorilor multilateralismului, cât “crearea cu toții împreună a unei acțiuni colective, pentru a iniția și sugera soluții”. O inițiativă de urmărit în formele ei de concretizare.