Recenta și controversata vizită a Președintelui Recept Tayyip Erdogan în Germania a făcut deja epocă și a marcat câteva schimbări substanțiale în evoluțiile din relațiile dintre cele două state, mai mult, dintre Turcia și Uniunea Europeană.
Critic fervent al Occidentului, în ultima vreme, cu precădere după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, Președintele turc a fost obligat de situația internă să-și limiteze substanțial opiniile și să-și nuanțeze pozițiile, chiar dacă toate aparițiile sale publice au fost marcate de aceleași declarații dure și intransigente la adresa gestionării situației kurzilor, a PKK – recunoscută ca organizație teroristă în Vest, dar fără a atribui apartenența oricărui etnic kurd la această organizație – dar mai ales a rețelei gulleniste, cu numeroși intelectuali refugiați în Occident și ceruți de Turcia spre a fi extrădați, sub acuzații de terorism.
Totuși Erdogan a beneficiat de o vizită de stat completă în Germania, acolo unde a mers pentru a aplana diferențele de abordări și a relansa relațiile, în condițiile unei situații economice complicate: lira a scăzut 40%, inflația a depășit toate așteptările, sancțiunile americane au produs răni substanțiale economiei turce. Și a fost vorba doar despre un avertisment, iar banii împrumutați de Qatar sunt doar un simbol de solidaritate, nicidecum o soluție. Astfel, Ankara și Berlinul au demonstrat că pot marca foarte clar nevoia angajării în dialog și cooperare, ba chiar că sunt obligate, condamnate cu executare să procedeze astfel prin interesele comune pe care le au.
Vizita a fost marcată de numeroase proteste, atât la Berlin, cât și la Koln, acolo unde s-a inaugurat o moschee relevantă pentru comunitatea turcă, deși asociația care o gestionează e acuzată de propagandă pro-Erdogan. În plus, în Bavaria, Umit Acar, un kurd german și-a dat foc, murind prin autoincendiere, lăsând în schimb un clip video în care reproșează Germaniei că armele sale vândute Turciei ajută la uciderea kurzilor în Siria, Irak și în Turcia însăși. Controversele vizitei vin și de la un pretins salut al Frăției Musulmane, făcut de președintele turc, gest surprins aparent de fotografi și distribuit pe rețelele de socializare, fiind vorba despre o organizație susținută de Erdogan în Egipt dar considerată organizație teroristă în Germania și Occident. În plus, Erdogan a venit cu o listă de 69 de persoane pentru care cere extrădarea, între care intelectuali și jurnaliști, avocați și personalități refugiate în Germania, acuzate de terorism de către regim.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cancelarul Angela Merkel nu s-a arătat impresionată de aceste solicitări, din contra, la conferința de presă comună a marcat explicit lucrurile comune și lucrurile care sunt în profundă divergență între cele două state și apărând inițiativa de a-l primi pe Președintele Erdogan. Între temele comune sunt lupta împotriva terorismului, problema refugiaților (în care Turcia joacă un rol major) și apartenența statelor la NATO. De partea cealaltă, la divergențele profunde se înscriu libertatea presei, statul de drept și încălcarea drepturilor omului în Turcia, inclusiv cei 5 cetățeni germani captivi în Turcia din motive politice, după represiunea majoră desfășurată după tentativa de lovitură de stat.
Pe de altă parte, la conferința de presă, Președintele Erdogan a amenințat să nu participe dacă Can Dündar, editorial șef al Cumhiriet, va fi prezent. Jurnalistul refugiat în Germania a ales să absenteze pentru a permite derularea acestei conferințe, respingând că ar fi spion și că ar fi divulgat secrete de stat atunci când a acuzat serviciile secrete turce MIT că ar fi livrat arme Daesh, autointitulată Stat Islamic. Mai mult, jurnalistul s-a aflat pe lista celor 69 a căror extrădare pentru terorism e cerută de Turcia. La conferința de presă, un alt jurnalist a fost scos în liniște afară, după ce a expus un tricou care cerea eliberarea jurnaliștilor turci încarcerați de Erdogan.
Cancelarul Angela Merkel a comunicat explicit că dorește să păstreze relațiile cu Turcia în contextul sancțiunilor americane care împing Ankara în brațele Rusiei. În plus, sprijinul economic vine și din interdependența economică și strategică a Europei cu Turcia, din problema refugiaților dar și din tema cea mai sensibilă a dezvoltărilor din Siria.
Astfel, cea mai importantă realizare a doamnei Merkel, probabil piatra de hotar care a generat această vizită de stat, vine din întâlnirea-summit pe tema Siriei ce a fost aranjată pentru luna viitoare, în formatul TurciaFranța-Germania-Rusia. Un format ce permite și Turciei să reechilibreze solicitările Rusiei, și să-și apere interesele în Idlib, evitând un atac general al regimului susținut de Rusia în regiune, permite și Europei, Franței și Germaniei, să-și calibreze solicitările privind reîntoarcerea refugiaților, susținând astfel Turcia, chiar dacă discuția de perspectivă privindu-l pe Al Assad revine în termenii retragerii sale de la conducerea statului, în ciuda câștigurilor dobândite cu sprijinul Rusiei și a Iranului, respective a milițiilor șiite.
Absența lui Donald Trump din formula de summit relevă faptul că toți cei în cauză ar putea aborda nuanțat problema retragereii Iranului de pe teren, temă de prim plan în solicitările americane față de Rusia, inclusiv la Helsinki, dar care vizează, în egală măsură, interesele Israelului - scuturat în ultima vreme de controversele legate de doborârea avionului militar de supraveghere electronică rus, lovit de artileria siriană, când vâna 4 avioane israeliene ce lansaseră un atac în Latakia. Abordarea europeano-turco-rusă permite ca avantajele economice prezervate de europeni și de Rusia în acordul nuclear JCPOA cu Iranul, să fie completate de avantaje strategice în favoarea Iranului în Siria, care să compenseze pierderile provocate de sancțiunile americane. Un joc controversat și riscant, dacă el se va derula în acești termeni.
Recomandările noastre
