Sîmbătă, 6 și duminică, 7 octombrie 2018, potrivit Hotărîrii de guvern din 18 septembrie 2018, va avea loc un referendum la care cetățenii cu drept de vot vor trebui să răspundă la întrebarea: „Sînteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”.

Beneficiind de condiția de cetățeni ai unei țări democratice, alegătorii pot vota cu Da sau Nu. De asemenea, în postdecembrism alegătorii avînd ca opțiune electorală și neprezentarea la vot, ei se pot sau nu prezenta la urne. Din acest punct de vedere, referendumul din 6 și 7 octombrie 2018 are drept necunoscute răspunsurile la întrebările:

● Se vor prezenta la vot un număr suficienți de alegători pentru ca Referendumul să fie validat?

● Care va fi raportul dintre cei care spun Nu și cei care spun Da?

Ca orice referendum, pentru inițiatorii referendumului contează nu numai dacă procentajul de răspunsuri Da va fi de cel puțin 50% plus unu, dar și dacă se va întruni numărul necesar de prezenți pentru ca referendumul să fie validat.

Referendumul a stîrnit pe meleagurile noastre de Deal-Vale o aprigă bătălie politică.

Avînd în vedere că atmosfera generală e favorabilă unui răspuns Da, mai mult ca sigur bătălia se duce pe prezența la urne. Această prezență trebuie să fie, potrivit Legii referendumului, de 30% din numărul total de alegători, ceea ce înseamnă 5.675.249. Cetățeanul turmentat din O scrisoare pierdută întreabă cu cine să voteze. Nu pentru că ar vrea să opteze între Opoziție și Putere, ci pentru că, alegător inevitabil cu Puterea, el nu știe care e candidatul Puterii, deoarece formațiunea de Guvernămînt e divizată în circumscripția respectivă. Presupunîndu-mă o clipă Cetățean turmentat, am vrut să văd dacă să mă duc sau nu la vot și dacă da ce să votez. M-am uitat încă o dată pe Comunicatul Guvernului. Din el n-am înțeles nimic în stare a mă îmboldi să merg la vot și cu atît mai puțin dacă să votez Da sau Nu. Cum adică să mă ostenesc să ies din casă în weekend ca să zic Da sau Nu la întrebarea Sînteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament ?

Presupunîndu-mă la fel de încăpățînat ca și Cetățeanul Turmentat cînd vine vorba de mers la vot, am vrut să aflu răspunsul fără a mai pierde timpul cu căutarea amănuntelor despre legea de revizuire în forma aprobată de Senat.

Cel mai bun mijloc rămîne pentru un Cetățean Turmentat îndemnurile vedetelor vieții publice, ale partidelor, ale liderilor de opinie.

Lideri politici și lideri de opinie mă îndemnau să merg la vot pentru a salva familia tradițională. Din cîte știam eu, familia tradițională, alcătuită dintr-un bărbat și o femeie, nu e pusă în pericol de nici o forță politică. Pentru a mă osteni să merg la urne ar trebui ca eu, adept al relației bărbat-femeie ca esență a căsătoriei sau a concubinajului sau chiar a întîlnirii erotice întîmplătoare, să fiu amenințat de un proiect de lege. O lege potrivit căreia s-ar interzice nu numai căsătoria dintre un bărbat și o femeie, dar și relația erotică. Dacă ar fi așa – mi-am zis – e musai să merg la vot pentru că din naștere nu pot avea relație decît cu o femeie.

Alți lideri politici și de opinie mă îndemnau să nu merg la vot sau dacă mă duc să spun nu, deoarece dacă spun da s-ar interzice dreptul la iubire. Ia te uită! Mi-am zis, sub întrebarea cu legea de revizuire a Constituției se ascunde intenția de a interzice iubirea. Nu prea vedeam cum s-ar putea întîmpla așa tărășenie în România democratică, știut fiind că în istoria omenirii nici măcar cei mai cruzi dictatori n-au putut interzice iubirea. Am întîlnit și lideri politici și lideri de opinie care mă îndemnau să nu merg la vot, deoarece Referendumul e susținut de PSD și mai mult e o manevră a lui Liviu Dragnea. Nu sînt admirator nici al PSD și nici al lui Liviu Dragnea. Chiar dacă Turmentat în privința Referendumului, nu sînt ilogic. Potrivit logicii nu văd de ce un referendum susținut de PSD ar fi din start, fără a mă mai osteni să-mi pun întrebări, de boicotat pe loc. Cum nici o intervenție din spațiul public n-a reușit să mă lămurească, oftînd, am purces la o minimă documentare. Am aflat astfel următoarele.

Coaliția pentru familie, o asociație neafiliată confesional sau politic, înființată în 2013, a strîns în 2015 trei milioane de semnături pentru revizuirea articolului 48 , aliniatul 1, din Constituție care prevede printre altele că: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi (...)”. Coaliția a considerat că această definiție înlesnește adoptarea unor legi prin care să fie posibile legal căsătoriile civile între persoane de același sex.

Prin urmare inițiativa cetățească propune înlocuirea articolului 48 din prezent cu un articol în care sintagma „între soți” e înlocuită cu „între un bărbat și o femeie”.

Chestiunea legalități sau ilegalității unei căsătorii între persoane de același sex e una dintre cele care au stîrnit și stîrnesc controverse în toată lumea. 13 state europene dau posibilitatea căsătoriei civile între persoane de același sex. 9 state europene, între care se numără Polonia și Ungaria, țări catolice, dar și Serbia și Ucraina, țări ortodoxe, interzic prin Constituție astfel de căsătorii. Prin urmare, inițiativa cetățenească propune interzicerea prin Constituție a căsătoriei civile între persoane de același sex.

Constituția prevede proceduri precise pentru revizuirea Constituției la propunerea a cel puțin 500000 de cetățeni cu drept de vot. Potrivit articolului 151 din Constituție, propunerea cetățenească e supusă unui vot în Camera Deputaților și în Senat prin care Parlamentul, cu două treimi, se pronunță dacă e sau nu de acord. Prevederea a fost introdusă în Constituție nu pentru cazul special al Coaliției pentru familie, ci pentru că revizuirea Constituției e un act de mare importanță, care nu poate fi lăsat exclusiv la mîna unei inițiative cetățenești. După votarea legii, trebuie organizat un referendum prin care să se supună cetățenilor cu drept de vot chestiunea dacă sînt sau nu de acord cu această limitare prin Constituție a căsătoriilor între persoane de același sex.

Așa stînd lucrurile trebuie precizat că sîmbătă și duminică nu se votează dacă familia se întemeiază pe căsnicia între bărbat și femeie sau, cum susțin adepții lui Da, pe familia tradițională, ci dacă o asemenea restricție trebuie trecută în Constituție.

Precizarea e deosebit de importantă, pentru că ea aduce discuția de pe terenul funambulesc al datului cu părerea pe terenul faptelor.

În aceste condiții, ale întoarcerii la realități, se impun cîteva adevăruri de care orice român trebuie să țină cont înainte de a decide dacă să meargă sau nu la vot și, o dată ajuns la urne, dacă să spună da sau nu:

Sîmbătă și duminică poporul român nu e chemat să aprobe prin vot modificarea Constituției în sensul dorit de inițiativa cetățenească, ci dacă articolul 48 trebuie modificat sau dimpotrivă lăsat așa. Desigur, toate sondajele arată că rezultatul e favorabil lui Da. Asta nu înseamnă că referendumul trebuie boicotat cum cer adversarii modificării. Evident, dacă nu se atinge pragul de participare și deci referendumul nu e validat, articolul 48 rămîne neschimbat. Numai că referendumul trebuie să dea seamă de poziția poporului român față de impunerea unei restricții pentru o minoritate prin Constituție. Dacă adepții lui Nu boicotează referendumul există riscul ca, deși prezența nu se realizează, procentajul în favoarea lui Da, singurul care dă imaginea publică, să fie urieșește în favoarea lui Da. Din acest punct de vedere, ar fi nu numai un lucru incorect, deoarece s-ar crea impresia unui popor în rîndul căruia nu s-a manifestat și un electorat cu un alt punct de vedere decît al majorității, dar și un rezultat care nu exprimă adevăratul raport dintre Da și Nu. Ca să nu mai spunem că o validare a Referendumului în condițiile boicotului ar da naștere unui fals. Se va spune că electoratul român a votat zdrobitor în favoarea restricției prin Constituție.

Pe de altă parte prezența la vot va depinde și de alți factori decît boicotul. Există riscul ca o slabă prezență să primească interpretarea falsă că românii nu sînt de acord să se modifice Constituția.

depții lui Da susțin conștient sau nu imaginea în plan extern de țară în care căsătoriile între persoane de același sex sînt interzise prin Constituție. Asta e mult mai mult decît interzicerea propriu zisă a căsătoriilor între persoane de același sex.

Biserica ortodoxă și biserica catolică sînt susținătoare fățișe ale participării și a lui Da la referendum. Un eșec al participării sau al lui Da ar fi considerat și pe drept cuvînt un eșec dezastruos al celor două biserici în România. Se explică astfel de ce cele două biserici trebuie să fie în prima linie a bătăliei pentru Da.

Guvernul României nu e inițiatorul, ci organizatorul referendumului. PSD, ca partid de guvernămînt, încearcă să facă din organizare un gest în favoarea Coaliției pentru familie. Nimic mai fals. Guvernul României, Parlamentul era obligate să dea curs inițiativei cetățenești de 3 milioane de semnături. Obligate nu de Biserică, nu de opțiunea pentru familia tradițională, ci de democrație. Pentru prima dată după 1989 România dă curs unei inițiative cetățenești de modificare a Constituției. Dacă participarea e masivă ar fi un succes al inițiativei cetățenești ca instrument democratic și un imbold de apariție și a altor inițiative cetățenești de modificare a Constituției. Sînt astfel multe argumente pentru ca românii să meargă la vot pentru a spune Da sau Nu.

Boicotarea referendumului e o neghiobie antidemocratică.