Europarlamentarul Laurenţiu Rebega a comentat în presa conservatoare din SUA situaţia votului anti-Ungaria din Parlamentul European.

 ”Ungaria este noua oaie neagră a Uniunii Europene! La ultima sesiune plenară a Parlamentului European, s-a adoptat o rezoluţie pentru suspendarea dreptului de vot al Ungariei în cadrul Consiliului European. De ce? Motivaţia oficială este că, în Ungaria, statul de drept ar fi ameninţat şi guvernul de la Budapesta nu respectă „valorile europene, democraţia şi drepturile omului”.”, îşi începe Rebega editorialul. Dar, ”în realitate, motivul principal este că Ungaria refuză cu obstinaţie să primească refugiaţi. Nu numai pe cei din „primul val” din 2015, ci şi pe cei mai noi, care se află acum în taberele din Grecia, Italia şi alte ţări”.

 

Europarlamentarul român explică faptul că rezoluţia Parlamentului este doar o recomandare, iar decizia trebuie luată în Consiliul European cu unanimitate de voturi. ”Ceea ce, foarte probabil, nu se va întâmpla. Polonia a anunţat, deja, că va sprijini Ungaria şi e de presupus că şi Italia va avea aceeaşi poziţie”, arată politicianul român.

El explică şi semnificaţia votului anti-Ungaria: ”Privind din perspectiva ultimilor trei ani, se observă o divizare a Europei între un bloc german, la care se adaugă şi Franţa, şi, de cealaltă parte, ţările estice, la care se adaugă şi Italia. Blocul german se bazează pe curentul ideologic mainstream, adică un fel de  liberalism social. Acest curent presupune o centralizare a deciziilor la Bruxelles şi favorizează în primul rând Germania şi sateliţii săi. Cealaltă parte a Europei este mult mai puţin omogenă. În Polonia şi Ungaria tendinţa este conservatoare şi naţionalistă. Dar este clar că aceste două ţări nu pot face faţă singure unor presiuni din partea blocului germano-francez. Celelalte ţări din Est ezită. Interesele lor naţionale le-ar dicta să se alăture Poloniei şi Ungariei, dar economiile lor depind, în cea mai mare măsură, de blocul germano-francez. În ultimele săptămâni, se observă o intensificare a acţiunilor diplomatice ale Germaniei, în regiune. Este o diplomaţie atât de agresivă încât seamănă cu un lobby. Care ar fi mizele acestor mişcări?

Cine se uită pe hartă, vede cu claritate că Polonia, Ungaria şi celelalte ţări din Est formază un cordon între Berlin şi Moscova.  Alipirea acestui cordon la una dintre părţi, i-ar conferi respectivei părţi o putere care ar duce la o reconfigurare majoră a tablei de şah geopolitice”.

 

Mai departe, Rebega arată că ”Ţările din Est îşi dau seama că nu se pot alătura Rusiei. În acelaşi timp, Germania le oferă un „unfair deal”. De aici rezultă întrebarea: unde este America? Neoficial, cercurile politice din Est aşteaptă un semnal de la Washington”.

 

Europarlamentarul observă că ”între timp, pe agenda sesiunii din octombrie a Parlamentului European este pusă situaţia statului de drept în România. Aici, guvernul este mult mai slab şi mai puţin popular decât cel din Ungaria. Nu întâmplător, alesul doamnei Merkel pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, Manfred Weber, a criticat guvernul de la Bucureşti în termeni mai duri decât cei folosiţi vizavi de Budapesta.

Ce se va întâmpla? În situaţia în care Parlamentul European va lua aceeaşi decizie ca în cazul Ungariei, România va avea două opţiuni: una este aceea de a îşi recunoaşte „vinovăţia” şi de a se alinia, astfel, blocului german. Cealaltă este de a se alătura Poloniei şi Ungariei”.

În încheiere, Rebega spune că experienţa lui în politica europeană, îl face să se întrebe: ”de ce, oare, mainstream-ul politic dominat de grupul german acţionează cu atâta înverşunare în direcţia polarizării şi divizării Europei? Dacă Estul Europei este „pedepsit” de Bruxelles şi dacă Statele Unite întârzie să suplinească, în primul rând economic, investiţiile în zonă, atunci în acest spaţiu va veni altcineva. Ghici cine?”