Sînt şi eu de-acord cu Dan Andronic, din comentariul semnat în Evenimentul zilei, că zilele Vioricăi Dăncilă în fruntea Guvernului sînt numărate. Merg mai departe decît Dan Andronic şi spun:

Trebuie să fie numărate.

Şi nu numai ale Vioricăi Dăncilă în fruntea Guvernului, dar şi ale lui Liviu Dragnea în fruntea PSD. Aşa cum am mai scris de zeci de ori pînă acum din ianuarie 2017, Liviu Dragnea e principalul răspunzător de un fapt întîlnit în Istorie doar cînd Ghinionul aduce în fruntea unei ţări, a unui partid, a unei armate, a omului nepotrivit:

risipirea prostească a uriaşei zestre politice date majorităţii PSD-ALDE prin alegerile din decembrie 2016.

În curînd se împlinesc doi ani de la alegerile din 2016. Majoritatea asta, zdrobitoare în Parlament şi în administraţia locală, n-a reuşit nici măcar să inaugureze un metru de autostradă. Cum să mai vorbim de transformarea ţării din temelii?

Principala cauză a acestui dezastru o reprezintă – cum de atîtea ori am scris şi am zis – incredibila încăpăţînare a lui Liviu Dragnea de a fi el, din umbră şi din lumină, Şeful, Jupînul, Stăpînul. Dublată de o suspiciune bolnăvicioasă, această încăpăţînare a dus la situaţia hîită a Puterii. Teoretic, Puterea se află la Guvern. Practic, Puterea se află la Liviu Dragnea. Dar lui Liviu Dragnea îi lipsesc toate cele cerute de exercitarea unei Puteri eficiente, în interesul ţării.

De la faptul că nu el conduce constituţional Guvernul, şi atunci trebuie să apeleze la Guvernarea prin bileţele, pînă la spaima de ivirea cuiva care să-i ia locul.

De acord cu Dan Andronic şi în chestiunea că există o uriaşă stare de tensiune în societatea noastră care nu poate fi dezamorsată decît prin căderea Guvernului, momentan jucînd rolul de supapă.

Nu sînt de acord însă cu Dan Andronic că Tulburările din 10 august 2018 au fost spontane, simplu rod al unei nervozităţi sociale fără precedent. Ca Istoric, ştiu că loviturile de stat, schimbările radicale n-au fost exclusiv rodul întîmplării. Că Intriga, Complotul, Conspiraţia n-au fost posibile decît pe fondul unei acumulări de factori care, mai degrabă sau mai tîrziu ar fi produs explozia.

Complotul pentru dărîmarea Guvernului Roman n-ar fi reușit dacă reforma prețurilor (vezi lozinca de pe zidurile verii lui 1991, Petre Roman nu fi prost/Lasă prețul cum a fost!) n-ar fi dus la o enormă tensiune socială, pe care premierul de atunci ar dezamorsat-o prin demisie. Prin urmare, admițînd împreună cu Dan Andronic existența unei tensiuni sociale enorme, provocate de o guvernare pe cît de neghioabă, pe atît de sfidătoare, rod direct al personalității lui Liviu Dragnea, nu mă pot lăsa prostit de Regizorii Operațiunii Mortul pentru a crede că tot ce s-a întîmplat înainte de 10 august 2018, pe 10 august 2018 și mai ales după își are singura explicație în revolta spontană a poporului. De 28 de ani, Ion Iliescu continuă să ne aburească esențial cu teza Revoltei spontane din decembrie 1989, deși zeci, sute de dovezi vin în sprijinul axiomei c-a fost o Operațiune bine pusă la punct de GRU cu sprijinul unei grupări din Securitate și din Armată. În comentariul meu de pe cristoiublog.ro de sîmbătă 11 august 2018, scris imediat după spargerea mitingului, scoteam în evidență faptele bizare din pregătirea și din timpul manifestației, folosind ca ipoteză de lucru raportarea la logica vieții.

Acum, după ce am luat cunoștință de urmările tulburărilor - de la intervențiile lui Klaus Iohannis pînă la campania dusă de Rețeaua de presă a SRI și SIE – sînt și mai convins că ne aflăm în fața unei Operațiuni orchestrate de Klaus Iohannis, pentru a crea emoția de tip Diaspora din 2014 sau Colectiv din 2015. Așa cum inteligent remarca Sorin Roșca Stănescu, Klaus Iohannis e un fan al Diversiunilor de tip emoție colectivă, după ce a văzut în două rînduri că acestea funcționează din plin într-o țară așa de ușor de emoționat prin narațiuni de telenovelă.

Titlul comentariului meu de pe cristoiublog.ro suna astfel:

Spre disperarea lui Klaus Iohannis, Operaţiunea Mortul a eşuat! Deocamdată. Scriam asta vineri, pe la 12 noaptea, imediat după spargerea Mitingului.

Vineri, 10 august 2018, n-a fost nici un Mort.

Înseamnă că Operaţiunea a eşuat?

Fireşte că nu.

Scriam că scopul provocărilor evident încă de la ora 15 la un miting intitulat diversionist al Diasporei a fost cel de a determina reacţia forţelor de ordine care trebuiau să producă un mort.

Un mort care trebuia să dea naştere la emoţia de tip Colectiv, menită a duce la o ieşire masivă în stradă împotriva Guvernului.

Tulburările n-au dat naştere unui Mort.

Ele şi-au atins însă scopul:

Au provocat emoţia colectivă numită Revolta faţă de reprimarea unui miting paşnic de către forţele de ordine aflate în slujba Guvernului PSD-ALDE.

Au fost rapid împinse în plan secund instigările la violenţă, la Revoluţie, anterioare mitingului ale lui Mălin Bot, Rareş Bogdan, Cozmin Guşă, Denis Rifai, Oreste Teodorescu, Moise Guran.

Au fost date uitării săptămîni în şir de promovare pe reţelele sociale a tezei că împotriva Guvernului PSD mijloacele paşnice s-au dovedit inutile, că trebuie să trecem la un alt nivel:

Răsturnarea prin forţă a Guvernului. Prin transmisia în direct de către televiziunile de ştiri, s-a văzut de către întreaga ţară că provocările la adresa jandarmilor au început de la ora 3, că în Piaţă domnea atmosfera de tip praf de puşcă provocată de Reţeaua de presă a Serviciilor aflate în slujba lui Klaus Iohannis.

Cu cîteva minute de la spargerea mitingului s-a declanşat vasta Operaţiune de împingere în plan secund a provocărilor din Piaţă, a violenţelor, a incitării la Revoluţie şi scoaterea în prim-plan a intervenţiei forţelor de ordine.

Cel care a dat semnalul a fost autointitulatul preşedinte al tuturor românilor, Klaus Iohannis.

Cel care prin SRI şi SIE a pus la cale Operaţiunea Mortul. Postarea pe Facebook a lui Klaus Iohannis a fost începutul campaniei de răstălmăcire a realităţii.

Violenţele, provocările din partea demonstranților au fost împinse în plan secund. Au rămas doar abuzurile Jandarmeriei.

Din nenorocire, Jandarmeria a contribuit din plin la această Operațiune de falsificare a realității.

Într-un dialog televizat despre cartea sa de Memorii, ministru de Interne, Dorul Viorel Ursu, ministru de Interne în tulburea vară a lui 1990, mi-a dezvăluit că multe dintre aberațiile din comportamentul forțelor de ordine își aveau cauza în faptul că pe vremea lui Nicolae Ceaușescu nu fusese pregătită nici o forță profesionistă pentru a face față violențelor de stradă în așa fel încît să se evite excesele, brutalitățile.

Se presupune că din 1990 pînă acum Jandarmeria s-a dotat cu mijloacele și cu învățăturile profesioniste pentru a respecta cu strictețe principiul Evitării cu orice preţ a brutalităţii, a violenţei gratuite!

Ce am văzut noi însă în 10 august 2018? Deși era limpede că scopul mitingului nu e protestul Diasporei, ci provocarea de tulburări menite a duce la reacția forțelor de ordine, forțele de ordine, în loc să trateze provocările cu calm, cu profesionalism, au reacționat isteric, disproporționat. Dacă n-ar părea o aiureală, ai crede că Jandarmeria făcea parte din Operațiunea Mortul. În loc să se limiteze la protejarea clădirii Guvernului, și Jandarmii fac un cordon ciudat, în jurul scuarului, provocînd – voit sau nu- creșterea tensiunii inevitabile cînd e vorba de un număr mare de oameni într-un spațiu mic. Era așa de greu ca forțele speciale să fie dispuse dincolo de gardul Guvernului.

Am urmărit și violențele provocatorilor. Față de ce se întîmplă în Occident, provocatorii noștri au fost călugărițe. Cu excepția linșării jandarmeriței, unul dintre momentele tulburi ale zilei, provocările erau tipice acțiuni, de hărțuială, binecunoscute oricărui jandarm din lume cînd se confruntă cu mișcări de stradă. La aceste provocări de doi lei trebuia reacționat cu valuri de gaze lacrimogene, care se folosesc doar atunci cînd situația pare a scăpa de sub control? Ca să nu mai spun că nu văd explicația profesionistă a intervenției în forță pentru alungarea tuturor demonstranților din Piață la ora 23. Dacă pînă atunci toleraseră o manifestate neautorizată, era atît de greu s-o mai tolereze și după 23, ba chiar și după miezul nopții, avînd grijă ca ea să nu se transforme într-o luare cu asalt a clădirii Guvernului.

Să fie una dintre explicaţii crearea unei stări excepţionale de campania bine orchestrată care anunţa mitingul ca un moment de luare cu asalt a instituţiilor Statului?

Să fie o altă explicaţie în faptul că Jandarmeria nu s-a confruntat pînă acum cu manifestări de violenţa celor din Occident?

Să fie o explicație în penetrarea conducerii Jandarmeriei de către SRI, cum s-a întîmplat cu DIPI, cu ANAF și cu alte instituții ale Statului?

Reacţia Jandarmeriei trebuie neapărat analizată, dezbătută, explicată. Şi în urma analizei trebuie luate măsuri. Aşa ar fi trebuit să fie poziţia lui Klaus Iohannis, ca şef al CSAT, ca responsabil al statului de drept.

Klaus Iohannis a dat însă semnalul unei Operaţiuni diversioniste de talia Teroriştilor din decembrie 1989.

La ordinele Guvernului PSD, Jandarmeria a reprimat o mişcare paşnică din Piaţa Victoriei.

Mai mult, Operaţiunea Mortul, orchestrată de Klaus Iohannis, a inclus şi manipularea potrivit căreia Liviu Dragnea a inflitrat în piaţă provocatori pentru ca Jandarmeria să poată justifica reprimarea unui miting paşnic.

Ţelul acestei Operaţiuni e simplu:

Nu e vorba de un om mort.

E vorba de mii de cetăţeni paşnici victime ale reprimării din partea dictaturii. S-a creat astfel emoţia cerută de înviorarea protestelor de stradă.

S-o recunoaștem.

Dacă n-ar fi fost reacția disproporționată a Jandarmeriei, Operațiunea ar fi eșuat. Operațiunea Mortul continuă.

Cu sprijinul – voit sau nu- al Jandarmeriei române.