Moartea părintelui Uniunii Sovietice este și astăzi motiv de dispută între istorici și medici. Trei variante sunt luate în calcul și pentru fiecare există argumente.

Oficial, Lenin s-a stins din cauza unui accident cerebral. Există însă un mare semn de întrebare – de ce medicilor care i-au constatat decesul li s-a interzis să îi facă o analiză toxicologică?

Poate pentru că liderii sovietici știau că fusese otrăvit? În sfârșit, există și istorici reputați care afirmă că părintelui Uniunii Sovietice i s-a tras moartea din cauza unei boli rușinoase.

Vladimir Ilici Lenin, pe adevăratul său nume Ulianov, s-a stins la numai 52 de ani, pe 21 ianuarie 1924. Ultimii ani i-au fost marcați de suferință.

O tentativă de asasinat, în urma căreia a rămas cu două gloanțe în corp, dar și epuizarea fizică la care a ajuns în timpul revoluției și războiului civil au șubrezit cumplit sănătatea liderului bolșevic. În mai 1922, a suferit un atac de pe urma căruia a rămas paralizat și avea dureri cumplite. Alte două atacuri în decembrie 1922 și martie 1923 l-au țintuit la pat. Nu mai era nici capabil să vorbească.

De altfel, despre otrăvirea lui Lenin a început să se vorbească tocmai din cauza suferințelor cumplite prin care trecea. Un an înainte de moartea lui Lenin, Stalin, cel care avea să-i fie succesor, a trimis Politburo (conducerea partidului n.r.) o scrisoare secretă în care spunea că Lenin i-a cerut să-i administreze cianură pentru a-i curma suferința.

Călăul care avea să omoare milioane de oameni le mărturisea colegilor săi că n-a fost în stare să îndeplinească această rugăminte. „Nu am avut tăria să fac ceea ce Vladimir Ilici mi-a cerut și am refuzat această misiune, oricât de necesară și umană ar părea și, de aceea, aduc la cunoștința membrilor Politburo acest lucru.”

Dacă Stalin s-a răzgândit și i-a administrat otravă lui Lenin, mai ales că nu se mai afla în grațiile acestuia, nu vom afla niciodată. Medicilor care au constatat decesul nu li s-a permis să facă investigații toxicologice.

Există însă și o altă variantă. Helen Rappapor, scriitoare cunoscută și istoric de renume, susține că a descoperit în cărțile, ziarele și jurnalele din ultimii ani de viață ai lui Lenin dovezi că acesta luase sifilis de la o prostituată franțuzoaică și că această boală i-a fost până la urmă fatală.

Rappaport crede că Lenin manifesta multe dintre simptomele acestei boli și că, de altfel, mulți dintre cei aflați la conducerea Uniunii Sovietice credeau că aceasta este cauza deteriorării cumplite a sănătății conducătorului bolșevic. În sprijinul teoriei sale, Rappapot citează un raport al faimosului medic Pavlov, care nota că „revoluția (sovietică n.r.) a fost făcută de un om nebun, care avea sifilis cerebral.”

Deși orice referire critică la adresa lui Lenin avea consecințe cumplite, Pavlov s-a putut exprima liber. Însuși Lenin îi garantase faptul că nu va fi tras la răspundere, bucuros că Rusia Sovietică se poate lăuda cu un om de știință de asemenea nivel. Ce alte argumente aduce Hellen Rappaport în sprijinul ideii că Lenin ar fi murit de sifilis, dar și ce spun medicii despre sfârșitul liderului sovietic, aflăm din materialul de mâine.