În provincia spaniolă Cádiz, populaţia suferă din cauza comerţului ilegal cu droguri şi tutun şi a traficului de persoane. Dealerii nici măcar nu mai aşteaptă căderea întunericului.

Francisco Mena (58 de ani) este un om ocupat. Soneria telefonului mobil a întrerupt de mai multe ori conversaţia noastră, avută la terasa unui bar spaniol în idilica localitate San Roque. Alături de membrii organizaţiei sale, "Por tu seguridad, por la de todos", Mena luptă de peste două decenii contra traficului de droguri în provincia Cádiz - cel mai sudic punct de pe harta Europei. "Aici, spaniolii şi marocanii sunt mână în mână cu cei dornici să se îmbogăţească rapid", povesteşte el. Organizaţia sa ajută persoanele dependente de droguri să scape din acest cerc vicios.  

Pe plajele din localitatea învecinată, La Linea, ajung zilnic sute de kilograme de canabis. "Iarba" este adusă din Maroc în bărci cu motor. În unele zile pe teritoriul Spaniei pătrund chiar tone de canabis. În opinia lui Francisco Mena, ţara a devenit un hotspot al drogurilor. "Pe lângă comerţul ilicit cu droguri din America Latină şi cu canabis din Maroc, la Gibraltar ne mai confruntăm şi cu problema traficului de tutun." Pentru menţinerea securităţii în regiune ar mai fi nevoie de câteva sute de poliţişti, adaugă el.

Până de curând afacerile ilegale se derulau în secret. Însă, în luna martie a acestui an, în localitatea La Linea, situaţia s-a agravat. Un dealer de haşiş i-a atacat pe poliţiştii care urmăreau să-l împiedice să încarce în jeep "marfa". Cu ocazia unei alte intervenţii a Poliţiei, când şeful unei bande marocane a fost dus la spital, 30 de bărbaţi înarmaţi l-au răpit din unitatea medicală. "Îmi aduce aminte de cartelurile de droguri din Columbia", afirmă Mena. 

Cadiz, Barcă plină cu imigranţi africani soseşte pe plajă

Soare, "iarbă" şi sărăcie

În luna iunie, în Gibraltar, unde pachetul de ţigări costă doar 3 euro, a fost înregistrat şi primul deces în timpul unei misiuni a Poliţiei care urmărea să prindă un traficant de ţigări. Victimă a fost un poliţist în vârstă de 46 de ani pe care infractorul l-a călcat cu maşina. După acest incident, atenţia opiniei publice internaţionale asupra acestei regiuni a sporit considerabil.

În Algeciras şi La Linea se înregistrează o rată a şomajului de 35%. Din cei 64.000 de locuitori ai oraşului La Linea, aproximativ 3000 trăiesc din trafic cu droguri şi ţigări. Există aproximativ 30 de bande care îşi împart teritoriul. Străzile arată neîngrijit, tencuiala se desprinde de pe faţadele caselor, maşinile sunt vechi şi prăfuite. În căutare de lucru nu sunt numai localnicii, ci şi mulţi migranţi africani. "Mulţi încep să lucreze cu dealerii din cauză că nu au alternativă", spune Mena.    

În ultimii aproape 20 de ani situaţia în regiune s-a degradat în continuu. Plajele de vis din La Linea sunt frecventate aproape exclusiv de localnici. Nu există hoteluri sau case de vacanţă cu vedere la mare. Niciun turist nu se mai încumetă în barurile în care localnicii fumează iarbă de la primele ore ale zilei.

La Linea de la Conception, terenuri în care nimeni nu vrea să investească

Problema banilor

Cât de gravă este situaţia a putut constata însuşi ministrul spaniol de Interne, Fernando Grande-Marlaska. Pe 9 iulie, când acesta tocmai sosea în vizită de lucru în oraşul La Linea, pe litoral avea loc o urmărire ca-n filme, cu ajutorul unui elicopter. "Traficanţii nici măcar nu mai aşteaptă să se lase întunericul", declară primarul oraşului, Juan Franco. Edilul speră ca ministrul de Interne să-şi ţină promisiunea şi să suplimenteze forţele de poliţie cu 400 de ofiţeri. 

La un tur al oraşului ies în evidenţă terenurile lăsate în paragină de lângă plajă. Unele servesc ca păşuni pentru cai. Primarul Franco este dezolat: "Oriunde altundeva aceste terenuri ar valora milioane de euro. Dar, în condiţiile de aici, firmele private nu vor să investească niciun cent."

Primarul din La Linea este convins şi că imigraţia ilegală prin strâmtoarea Gibraltar este un alt factor care face oraşul nesigur. "Marocul este o sală de aşteptare pentru mii de africani care vor să ajungă în Europa. Aici, la graniţa de sud a continentului, trăim cu senzaţia că stăm pe un butoi cu pulbere şi nimeni nu ne ajută."