„Uite-l, mă! Ăla de colo, de la margine, cu numărul 10! E dom’ primar al nostru! Aşa, nea Maryo, bravo, domne’, arată-le, bre, cum se joacă fotbal la Singureni!”. Aşa au urlat minute în şir fanii înfocaţi ai micuţei echipe giurgiuvene din Liga a IV-a, AFC Singureni, care a înfruntat, pe 23 iunie, în barajul de califi care în eşalonul superior, pe nimeni alta decât Rapid Bucureşti, mult mai celebra formaţie alb-vişinie care a scris istorie în fotbalul românesc.

Partida, urmărită din fotoliul de acasă, de sute de mii de suporteri giuleşteni, a stârnit zâmbete şi datorită apariţiei carismatice, în timpul jocului, în iarbă a celui „vinovat principal” de performanţa giurgiuvenilor de la Singureni: nimeni altul decât decaru’ Maryo Primaru’, omul a cărui poveste despre cum să împaci munca de edil cu cea de manager-jucător al unei echipe de fotbal ne-a fost istorisită chiar din gura lui.

Nea Primaru’, decarul” şi „Maryo Primaru” au fost uralele sătenilor din Singureni, veniţi în gaşcă mare din comuna giurgiuveană să îşi susţină favorita în „derbyul” cu Rapid, care au zguduit din temelii, în superba seară de sâmbătă, micul dar cochetul stadion din Giuleşti. Strigătele izbucnite la unison din vreo 700-800 de piepturi îl vizau pe micuţul decar care şi-a făcut apariţia pe gazon, în repriza a doua. Omul, aşa cum aveam să înţeleg din propriile-i mărturisiri, responsabil cu performanţa fotbalistică a celor din Singureni.

 

Fără antrenamente, direct pe teren

„Am fost îndrăgostit de fotbal încă de când eram ţânc şi băteam mingea pe maidan cu cei de-un leat sau mai mari ca mine. Eh, şi, dacă tot am ajuns să fiu ales primar în Singureni, m-am gândit că nu ar strica să încerc să întăresc echipa de fotbal locală”, îşi începe povestea, făcându-mi şmechereşte cu ochiul.

„A fost întodeauna o echipă micuţă, de buzunar, din ligile inferioare. Marea majoritate a celor care îmbrăcau încă din 1979 tricoul, pe teren, erau, ca şi acum, amatori. Aveau serviciu, munceau. Nu aveau timp de antrenamente. Pur şi simplu, veneau cu o oră înaintea partidei, se schimbau de haine şi intrau pe teren”, mărturiseşte pentru ca imediat să puncteze: „Acu’ îl avem pe Dănuţ Lupu, unul dintre cei mai mari fotbalişti ai tuturor timpurilor. În plus, am câştigat detaşat Liga a IV-a. Şi nu oricum, ci jucând împotriva unor echipe puternice, cum ar fi cea a Mihăileştiului, mult mai bogată decât noi”, turuie nea Maryo, pe numele lui adevărat Marian Pătuleanu.

 

„Uite ce-i, Maryo, eu vin ca jucător!”

 A preluat frâiele comunei Singureni în 2012, când a fost votat de majoritatea localnicilor. Planul despre reconstrucţia echipei de fotbal l-a pus aproape imediat în aplicare, primul din cei pe care i-a contactat telefonic pentru a-i cere sprijinul fiind fosta mare glorie a lui Dinamo Bucureşti, Dănuţ Lupu. „Mă ştiu de mult cu el. Suntem prieteni la cataramă şi când i-am propus să vină pe banca tehnică a AFC Singureni, nu a ezitat de loc.

Atâta doar că nu antrenor voia el să fie. „Uite ce-i, Maryo mie îmi place în teren. Acolo e locul meu. Şi a venit chiar de a doua zi. Am strâns o echipă de jucători buni că altfel nu ajungeam aici, ţine să mă asigure, şi i-am dat bătaie”, mi se confesează.

 

„Ne schimbăm prin maşini sau la Primărie”

Despre modul în care decurg lucrurile în plan fotbalistic la micuţa formaţie din Singureni, Pătuleanu nu are prea multe de spus. „Ne vedem doar în ziua meciului. Ne schimbăm prin maşini sau într-o cămăruţă mică din Primărie că nu avem încă vestiar. Cei din Giurgiu, chiar fac mişto de noi când ne văd. Că cică nu avem nici măcar unde ne schimba. Aşa. Şi?, i-aş întreba acum. Uite că, aşa desculţi cum ne credeţi, suntem cei mai tari din Giurgiu şi am mai jucat şi un baraj de pomină cu una dintre cele mai titrate echipe din România”, rosteşte mândru, pentru ca imediat să adauge că Rapidul e echipa lui de suflet.

„După meciul cu ei, de acum, de la baraj, am fost în galeria Rapidului. M-au primit foarte bine. M-am pupat cu Pancu, cu Rică Răducanu şi cu toţi ceilalţi de la echipa din Giuleşti, că îi ştiu pe toţi! I-am felicitat pentru victorie. Nici nu aveam cum să câştigăm împotriva lor că sunt prea puternici”, mi se confesează, mărturisindu-mi totodată că cele 17 „boabe” încasate de la Rapid nu l-au supărat nicidecum. „A fost o onoare să jucăm cu ei chiar dacă am luat bătaie cu 17 la 1; 7-0, la noi acasă, şi 10-1 în Giuleşti. Dar tot rămâne cea mai mare performanţă de până acum a AFC Singureni”, declară solemn.

Oferte „babane” pentru jucători

De oprit din drumul pe care a apucat-o ca manager al formaţiei din Giurgiu nu are de gând nici în ruptul capului. „O să mai auziţi de noi. O să vedeţi. Avem şi echipă de juniori, mulţi dintre cei care joacă acolo urmând a îmbrăca de la anul tricoul celor de la seniori”, îmi zice, argumentându-mi şi de ce se va întâmpla acest lucru. „După meciul de pomină cu Rapidul câţiva din echipa mare au primit oferte babane. Vor pleca pe bani că, aici, în Singureni, nu am cum să le dau salariu”, mărturiseşte Pătuleanu.

 

Paranghelie ca-n filme

Când vine vorba despre momentul în care echipa lui a ajuns pe prima poziţie în Liga a IV, faţa primarului din Singureni se luminează dintr-o dată şi un zâmbet larg i se cască de la un capăt la altul al gurii.

„Mamă, ce a mai fost în sat. Paranghelie mare. Avem vreo trei mii de locuitori în localitate şi nu cred că a fost vreunul, poate doar pruncii, care să nu iasă la poartă şi să-şi ţipe în gura mare bucuria. Ţin minte că vreo două ore, ne-am plimbat prin sat cu cupa în mână de ziceai că suntem Real Madrid. Pe urmă, când s-a potolit cât de cât entuziasmul, ne-am strâns cu toţii la Primărie şi am pus-o de o petrecere ca-n filme”, îşi deapănă el şirul poveştii.

 

Fotbal pe banii jucătorilor

Că tot vine vorba despre finanţe, Maryo Primaru’ îmi vorbeşte şi despre greutăţile cărora a fost obligat să le facă faţă cu echipa de Liga a IV-a.

„Mulţi bani au venit de la prieteni, dar şi de la jucători. Câţiva sunt patroni de firme, prin Bucureşti. Au pus mână de la mână şi am cumpărat echipament, ghete şi mingii. Aşa am făcut performanţă”, mă asigură, neuitând să mă pună în temă şi cu planurile de viitor al micii grupări din comuna pe care o păstoreşte:

„Să ştiţi că, la anul, avem gânduri mari. Am obţinut fonduri de la buget pentru a realiza o bază sportivă. În sfârşit, vom avea şi noi un stadion cum trebuie şi un vestiar pe măsură”.