Călin Popescu Tăriceanu a vorbit, în cadrul Reuniunii Asociației Senatelor din Europa despre abuzurile și ororile pe care le-a făcut Statul Paralel comise în România de instituțiile de forță.

Președintele Senatului le-a dezvăluit omologilor săi din statele europene că în România a fost instaurat un sistem represiv după modelul Securității din anii '50. Totodată, Tăriceanu a atras atenția că modul anticonstituțional în care a operat “Binomul DNA-SRI” a deturnat grav lupta împotriva corupției din România.

În același timp, Tăriceanu se așteaptă ca oficialii Comisiei Europene să explice de ce au ignorat semnalele de alarmă transmise în legătură cu gravele abuzuri care s-au comis în România. „Pentru o ilustrare practica a provocarilor cu care ne confruntam, va voi vorbi despre Romania ultimilor zece ani, in care am fost martorii unor derapaje ingrijoratoare de la protejarea drepturilor si libertatilor cetatenilor si de la respectarea garantiilor prevazute de Constitutie in numele obtinerii de rezultate cu orice pret in lupta anticoruptie. Tensiunile create de aceste derapaje au fost decontate in acesti ani de cetatenii nostri. Forma cea mai dramatica a acestui decont este prabusirea increderii romanilor in sistemul judiciar la cele mai scazute cote masurate vreodata in statele membre.

Un avocat si profesor universitar din Cluj, a solicitat tuturor instantelor din tara sa i se comunice numarul solicitarilor de interceptari telefonice din perioada 2010-2015. A primit raspunsuri de la toate instantele de judecata, inclusiv de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. In cei aproape cinci ani care au facut obiectul solicitarii, instantele au primit in total 109.900 de cereri de autorizare a interceptarii telefoanelor, iar din acestea au fost admise 102.700. Intrucat fiecare cerere de interceptare vizeaza minim trei persoane ascultate, autorul cercetarii estimeaza ca au existat aproximativ 300.000 de cetateni care au avut convorbiri telefonice interceptate cu mandat judecatoresc.

Aceasta statistica este nu numai ingrijoratoare, dar si exemplara. Ea dovedeste ca unele mijloace pe care statul le are la dispozitie prin institutiile sale de forta au fost folosite inadecvat si neconstitutional. Continuand acest trend, Romania ar fi riscat sa devina mai degraba un stat politienesc, o democratie controlata a la Putin, decat o democratie liberala, in pofida existentei unui Mecanism de Cooperare si Verificare gestionat de Comisia Europeana.

Din totalul de 102.700 mandate aprobate de instantele judecatoresti din Romania, 4.000 au fost aprobate de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceasta Curte are competenta sa incuviinteze cereri de ascultare a telefoanelor unor categorii speciale de persoane, cum sunt parlamentarii, ministrii, propriii ei judecatori, judecatorii de la Curtea Constitutionala, procurorii de la Parchetul General. Prin urmare, 4.000 de astfel de cereri care au condus la ascultarea telefoanelor a cel putin 4.000 de persoane cu diferite demnitati si functii inalte in stat, este alarmant.

La acestea se adauga revelatia ca a existat un sistem de intelegeri obscure, consacrate in afara cadrului constitutional printr-un numar de 65 de protocoale secrete, incheiate incepand din 2009 intre Serviciul Roman de Informatii si institutiile implicate in administrarea justitiei din Romania. Aceste protocoale, dintre care doar cel intre Serviciul Roman de Informatii si Parchetul General si cel intre Serviciul Roman de Informatii si Consiliul Superior al Magistraturii au fost desecretizate pana acum, creau un cadru meta-legal paralel, ce prevedea ca ofiterii de intelligence sa aiba o contributie la stabilirea cazurilor pe care procurorii anti-coruptie urmau sa le instrumenteze pe baza informatiilor secrete.

De asemenea, protocoalele stabileau si obligatia ca procurorii anticoruptie sa raporteze intr-un interval de 60 de zile modul in care informatiile furnizate de Serviciul Roman de Informatii au fost utilizate. Pe cale de a fi facute publice sunt protocoalele incheiate intre Serviciul Roman de Informatii si instante judecatoresti, inclusiv Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Numarul foarte mare si nejustificat al interceptarilor telefonice si modul anticonstitutional de operare al asa-numitului binom format din Serviciul Roman de Informatii si Directia Nationala Anticoruptie, au deturnat grav lupta anticoruptie in Romania si au grevat relatia noastra cu Comisia Europeana. In redactarea numeroaselor rapoarte din ultimii unsprezece ani ale Mecanismului de Cooperare si Verificare, Comisia s-a bizuit aproape exclusiv pe imaginea deformata ce i-a fost furnizata de institutiile de forta ale statului si pe perceptiile vehiculate in anumite medii de presa si grupuri de presiune si de interese.

Asteptam inca din partea Comisiei sa se pozitioneze cu privire la adevarurile incomode care ies la suprafata la Bucuresti si sa explice de ce a desconsiderat si ignorat sistematic semnalele de alarma ce i-au fost trimise cu privire la gravele abuzuri comise de unele institutii si persoane din sistemul judiciar. Din cauza politicii partinitoare, uneori chiar partizane, a Comisiei, Mecanismul de Cooperare si Verificare a fost tinut captiv de sistemul de influenta ocult si meta-legal coordonat de Serviciul Roman de Informatii si de Directia Nationala Anticoruptie, devenind pur si simplu un alt instrument, la nivel national, de presiune asupra oponentilor acestui sistem paralel cu statul de drept.

In Romania a fost creat, dupa integrarea in Uniunea Europeana, un sistem represiv asemanator cu modelul Securitatii din anii 1950. Semnele existentei acestui sistem cu radacini staliniste sunt indiscutabile: arestari abuzive, plimbarea oamenilor incatusati prin fata camerelor de luat vederi, scurgerea catre media de informatii din dosare. Prezumtia de nevinovatie a fost in practica abolita, iar judecatorii au fost presati in mod constant, inclusiv prin amenintari directe si publice, sa dea condamnarile cerute de Directia Nationala Anticoruptie la dictarea Serviciului Roman de Informatii. Iar acolo unde aceste metode nu functionau, s-a declansat urmarirea penala a magistratilor care se incapatanau sa judece in drept si in echitate si se dovedeau imuni la abuzuri. S-a ajuns la arestarea si inculparea, ulterior dovedita nedreapta, a unor judecatori de la Inalta Curte sau de la Curtea Constitutionala. Pana de curand, incurajat fiind de Comisia Europeana, sistemul s-a crezut invincibil.

Am facut intentionat o escala in realitatea cu care ne confruntam aici la Bucuresti, pentru a ilustra faptul ca justitia si echitatea sunt aspecte importante ale coeziunii in plan national, aspecte ce trebuie protejate de influente primejdioase, pilotate de exponentii unui asa-numit stat paralel. Existenta si tolerarea, inclusiv de catre unii din partenerii nostri europeni, a sistemului paralel de administrare a luptei impotriva coruptiei in Romania a avut doua rezultate cu efecte foarte greu de corectat.

In primul rand, a promovat imaginea Romaniei ca tara in care incidenta coruptiei se masoara prin numarul de arestari si rechizitorii instrumentate de institutii care se dovedeste astazi ca s-au lasat ele insele corupte de exercitiul puterii nelimitate prin deformarea mecanismelor de control si verificare reciproca prevazute de Constitutie. Rechizitoriile au determinat demisii la nivel inalt si in multe din cazuri dosarele inaintate nu au continut nici macar probe pe baza carora sa poata fi dovedita existenta faptei incriminate. Achitari de rasunet au confirmat natura politica a multor cazuri si au dovedit in acelasi timp injustetea modului in care justitia a fost administrata.

In al doilea rand, a indus o perceptie generalizata si profund nedreapta despre Romania ca tara ale carei destine sunt conduse politic de catre legiuitori si guvernanti corupti si penali. Asadar, pe de o parte au fost influentate negativ posibilitatile tarii de a contribui semnificativ la constructia europeana, prin continuarea pe termen nedefinit a Mecanismului de Cooperare si Verificare si prin amanarea sine die a aderarii Romaniei la Acordul de la Schengen. Pe de alta parte, institutiile europene s-au aratat aprioric critice fata de reformele propuse in Parlament de coalitia de guvernare cu scopul de a corecta unele derapaje in administrarea justitiei si in modul de operare ale unora dintre institutiile de forta”, a spus Tăriceanu.