Unde e biroul primarului? Întreb ca un bun contribuabil al Sectorului 6 ce sunt. M-am îndreptat spre o doamnă de la intrarea în parcul Drumul Taberei care taman ce coafa iarba cu o greblă.

„Căutaţi şi dumneavoastră!”, mă îndeamnă cu vocea scazută.

În căutări

Mă apropii de un podeţ peste nimic, cel din apropiere de intrarea în natură dinspre piaţă. Sub rotundul beton a fost instalat pătratul din tablă in care primarul si-a făcut biroul. Uşa e vraişte, nu e nimeni înauntru. Măi să fie! Dau o raită cu privirea şi zăresc în depărtare un grup compact.

Dialog

Drumul e barat la un moment dat cu panglici alb-roşii. Îmi fac curaj şi trec pe sub obstacol. Ajung în preajma unei discuţii despre nu ştiu ce instalaţii. Îl fixez pe omul vizat de mine şi îşi dă repede seama că e căutat. Mă apropii, îl salut, zicandu-i că sunt un locuitor al cartierului. Îşi lasă pentru un minut subalternii baltă, acordândumi toata atentia.

Întrebări

„De dimineaţă până seara sunt aici”. Cât timp? „Două luni”. Serele când vor fi gata? „Într-o lună”. Şi pe aici, prin parc, ce se mai schimbă, văd că s-au săpat şanţuri. „E un sistem de drenaj”. Îl simt că vrea să se întoarcă la ale lui. Dar cu cinematograful „Favorit” ce aveţi de gând? De mai bine de 20 de ani e în paragină. „Acum suntem în faza licitaţiei”. Despre vreun termen de finalizare a derutei edilitare din acel loc încă nu poate fi vorba.

Poza de final

Să facem o poză, îi propun. „Un selfie”, completează partenerul meu de discuţie. Scot telefonul. În acest timp, un băiat din staff-ul de imagine ne pozează şi el. Probabil o să apar la rubrica “alesul în dialog cu cetăţenii”. Ne despărţim cordial.

Lucrare de mântuială

Ajung la marginea lacului, în partea unde sunt scările care duceau pe vremuri spre fostul loc de joacă. Sub trepte, toaletele publice. O vidanjă stă moţ peste întregul sistem. Câţiva muncitori şi-au luat pauză de respiraţie.

Cineva mă lămureşte despre cum s-a lucrat aici cu ceva ani în urmă, când parcul Drumul Taberei a fost, zice-se, modernizat. S-au tras ţevi de scurgere care aveau un cot pe sub trotuar. Aşa, şi? Pe urmă au venit ăia cu aleile şi când le-au asfaltat au stricat conductele.

S-au colmatat din cauza nisipului intrat in ele. Deci acum trebuie scurmat pământul, să refaceți ţevaraia, concluzionez. „Exact”, îmi zice meşterul. E de muncă, frate! „Păi!”. Dom’ primar, cred că te apucă iarna în biroul dumitale adhoc…