Sute de legionari, care fuseseră excluşi din Partidul Comunist, făceau cereri de reabilitare, dar Comisia de Control le respingea apelurile pe motive care, acum, stârnesc râsul, dar atunci erau considerate de neiertat

După 23 august 1944, legionarii au început săşi caute viitorul politic în formaţiunile existente, renaşterea Mişcării fiind practic imposibilă în noile condiţii. Una dintre cele mai atractive oferte a fost făcută, potrivit istoricului Liviu Ţăranu, de liderii Partidului Comunist, Ana Pauker şi Vasile Luca.

Aşa au ajuns mulţi legionari comunişti cu carnet de partid, fapt care a inspirat celebra epigramă a lui Păstorel Teodoreanu: “Căpitane, nu fi trist! Garda merge înainte, prin partidul comunist!”. Însă, din 1948, Partidul Muncitoresc Român a trecut la epurări interne, primii vânaţi fiind legionarii.

Comisia de Control intră în scenă

Rolul principal în vânarea legionarilor i-a revenit Comisiei de Control a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care şi-a desfăşurat activitatea, sub mai multe titulaturi, din 1945 până în 1989. A fost condusă de Constantin Pîrvulescu, viitorul contestatar al lui Nicolae Ceauşescu, până în 1960, când a fost înlocuit de Dumitru Coliu, pe numele adevărat Dimităr Kolev. Rolu

Pe lângă Secţia de anchete şi verificări avea şi o Secţie de apel, pentru cei care făceau contestaţii în cazul sancţiunilor şi excluderilor din partid. Cazurile speciale de care se ocupa Comisia erau cele ale foştilor informatori ai Siguranţei, legionarilor şi altor “duşmani” intraţi în partid, respectiv ţărănişti şi liberali. Anchetele ei şi dosarele pe care le întocmea erau secrete, iar membrilor de partid verificaţi li se comunica doar decizia şi erau puşi să semneze de luare la cunoştinţă.

Între 1948 şi 1950, în paralel cu Comisia de Control, a funcţionat şi Comisia Centrală de Verificare, care a verificat toţi membrii de partid, după ce, din 23 august 1944, se făcuseră racolări masive, deoarece la intrarea trupelor sovietice în ţară numărul comuniştilor era doar undeva în jur de o mie. Ultima denumire a Comisiei a fost Colegiul Central de Partid, înfiinţat în 1965 prin hotărârea Congresului al IX-lea al PCR.

Legionarii fac apel

În Arhiva Comitetului Central al PCR se găsesc nenumărate dosare ale legionarilor excluşi din partid, în deceniile cinci şi şase ale secolului trecut. Cei mai mulţi au făcut apel, cerând reprimirea, dar, cel puţin în cazurile pe care le-am studiat, niciunuia nu i s-a dat satisfacţie.

Aftodor Zamfir lua cunoştinţă, pe 9 martie 1966, de hotărârea Colegiului Central de Partid de pe lângă CC al PCR nr.21/C din 2.II.1966 privitor la situaţia sa în partid. El făcuse apel la decizia sa de excludere, iar Congresul al IX-lea al PCR hotărâse ca apelurile adresate Congresului să fie examinate de către CC al PCR. Drept urmare Colegiul Central de Partid a examinat apelul şi a stabilit că motivele pentru care a fost exclus din partid erau întemeiate, aşa că i-a respins apelul ca neîntemeiat.

El fusese exclus din partid în 1950, deoarece se descoperise că în

“1940, în timpe ce era elev în clasa a II-a la Gimnaziul Comercial din Tecuci s-a încadrat în organizaţia legionară de de tineret FDC (Frăţiile de Cruce – n.red.) în cadrul căreia a luat parte la şedinţe. Cu toate că acest fapt a fost recunoscut de el într-o autobiografie dată în anul 1949, în prezent se situează pe o poziţie nejustă, încercând să retracteze propriile sale declaraţii anterioare şi susţinând că n-a fost membru al organizaţiei legionare. S-a dovedit şi faptul că după 23 august 1944 s-a situat de partea forţelor reacţionare, iar în campania electorală din anul 1946 a sprijinit acţiunile partidelor de dreapta făcând propagandă manistă printre ţăranii din satul natal unde se afla în acel timp”.

Nici „Trăiască Partidul Comunist Român” nu l-a ajutat pe Aftodor

Aftodor fusese încadrat în 1950 ca economist la Direcţia Generală de Hoteluri şi Restaurante din cadrul Ministerului Comerţului Intern, unde lucra şi la data când i-a fost respins apelul. Foştii săi tovarăşi mai consemnau, în Hotărârea prin care îi respingeau înscrierea sa în partid, că “după încadrarea sa în partid este cunoscut că a avut o slabă activitate, iar în perioada martie 1948-octombrie 1949 a întrerupt complet legătura cu partidul plecând în provincie unde nu a mai participat la viaţa de partid”.

Degeaba scrisese în cererea de reprimire că toate deviaţiuniile sale se trăgeau din “perioada copilăriei şi ca urmare a lipsei de conştiinţă şi educaţie comunistă” şi se angaja în faţa Partidului de a-şi “spori eforturile în continuare pentru a-mi aduce un aport mai mare la traducerea în viaţă a politicii Partidului”, încheind, de-a dreptul înduioșător, cu “Trăiască Partidul Comunist Român”, că tot n-a fost reprimit.

Mâncare sub formă de ajutor

Legionar pentru Aga Vasile Aga Vasile, cu origine social bună, fiu de ţărani, a fost exlus din partid în 1958, deşi era membru din 1945. Motivul excluderii era că, în 1938,

“a fost mereu văzut în anturajul unor legionari activi (o parte din ei fugiţi din ţară, alţii arestaţi) care în 1945, cunoscându-i trecutul, l-au recrutat pentru a activa într- o organizaţie contra revoluţionară. Fiind descoperit de organele de stat a fost arestat timp de 6 luni de zile. Cât a fost la închisoare a primit de la aceştia pachete de mâncare sub formă de ajutor Legionar. Comisia Controlului de Partid a examinat afirmaţiile apelantului şi a stabilit că motivele pentru care a fost exclus din partid sunt întemeiate. Pus să analizeze faptele sale, a declarat că renunţă la apelul înaintat Comisiei de Partid, întrucât faptele săvârşite de el sunt incompatibile cu calitatea unui membru de partid”.

Aurica a jucat în piese cu caracter naţionalist

Al doilea Congres al PMR nu i-a dat nicio şansă de a fi reprimită în partid numitei Agafiţei Aurica, după ce Comisia de Apel a constatat:

“Din cercetările făcute de Colegiul de Partid Iaşi asupra atitudinii lui Agafiţei Aurica ca membră de partid au reişeşit următoarele:

Agafiţei Aurica în perioada anilor 1939-1940, în timp ce se afla elevă la gimnaziul industrial din Vaslui, a fost în strânsă legătură de prietenie cu elemente legionare în anturajul cărora a trăit.

Din anul 1940 până în 1944 a făcut parte dintr-o echipă artistică a subcentrului şcolar jucând în diferite piese cu caracter naţionalist.

În 1946, a fost introdusă în partid de către Boghiţă Gh., fost activist legionar, iar ea a introdus în partid elemente duşmănoase ca Popa Silvia, fiică de chiabur, Eugenia Aftinescu care a făcut politică PNL şi alte elemente cu trecut fascist.

În 1947 nu a luat poziţie faţă de elementele duşmănoase din cadrul Administraţiei Financiare, ci din contră a fost împotriva hotărârii Consiliului Sindical Judeţean Vaslui care propusese restructurarea elementelor dusmănoaşe. Prin poziţia şi comportarea ei s-a dovedit cu mentalitate streină de lupta clasei muncitoare.”

Căpitanul Adumitresei, atitudine nedemnă faţă de femeile sovietice

Adumitresei Ştefan a fost primit în PCR în 1947 şi exclus în 1950 de organizaţia Brăila pe următoarele motive:

“ – Ca tânăr a trăit o viaţă de vagabond;

- Are viciul beţiei şi este afemeiat;

- În perioada războiului antisovietic, a avut o atitudine nedemnă faţă de femeile sovietice”.

Deşi în cererea de reabilitare, depusă în 1956, a arătat că în tinereţe a furat pentru a mânca, deoarece era orfan, că nu şi-a bătut joc “premeditat” de femeile sovietice, deşi în munca sa de marinar a mai şi băut, nefiind, însă, “viciat”, nu a fost reprimit. La acea dată, era deja căpitan de vas în Marina Comercială şi se jura că fusese doar un pic legionar.

Inginerul Adamescu: din şef de celulă comunistă, duşman al clasei muncitoare

Pe 5 iunie 1950, Comisia Centrală de Verificare respingea şi apelul inginerului Adamescu Romulus, de origine mic-burgheză, după ce stabilise că: „Încă din anii studenţiei s-a încadrat în mod activ în mişcarea legionară, participând la adunările şi la unele acţiuni iniţiate de ei.

Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc Român, cu participarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej

În 1939-1940 a sprijinit cu bani mişcarea legionară, luând sub protecţia lui ca şef de secţie, elemente legionare, scutindu- i şi acoperindu-le lipsa lor de la serviciu, pentru a putea desfăşura activitate legionară.

A primit cu satisfacţie războiul anti-sovietic şi a susţinut armata cotropitoare a fasciştilor.

A păstrat tot timpul, până după rebeliunea legionară, tabloul lui Codreanu, atât în birou cât şi acasă.

Ca şef de secţie s-a purtat brutal cu muncitorii şi căuta să promoveze elemente care îl linguşeau.

După înscrierea în Partid, a continuat să promoveze în munci de răspundere elemente dubioase, ca Meder Ioan, fost hitlerist, Vintilă Petre şi alţii.

În 1947, ca secretar de celulă, a muncit cu metode de comandă, dând directive din birou, folosindu-şi calitatea lui de şef administrativ.

Este un element care prin activitatea şi atitudinea sa legionară, este un duşman al clasei muncitoare”. Documentul este semnat C. Pîrvulescu, preşedinte.

Afloarei a ascuns că socru-său fusese şef de cuib

Afloarei Constantin, născut în 1925, muncitor necalificat la Laminorul din Roman, a avut o atitudine nesinceră faţă de partidul care îl primise în rândurile sale în 1955.

În Hotărârea de respingere a reprimirii, Comisia spunea:

“A fost exclus din partid la 18 iunie 1958 pentru motivele de mai jos:

- Este nesincer, la primirea lui în rândurile membrilor de partid în anul 1955, a ascuns faptul că tatăl său, în anii 1933-1935 a fost liberal şi apoi legionar, iar în anul 1954 a fost condamnat de justiţia populară pentru refuz de a-şi plăti cotele datorate statului.

- În 1950, Afloarei Constantin s-a căsătorit cu fiica unui fost şef de cuib legionar, fapr pe care de asemenea l-a ascuns faţă de partid”.

Afloarei, trimis la organizaţia de bază

În 1961, pe 26 martie, vicepreşedintele Comisiei de Control îi transmitea “tov. prim secretar Roşu Gheorghe” al Comitetului Regional PMR Bacău următoarea depeşă:

“Vă trimitem alăturat memoriul lui Afloarei Constantin, domiciliat în oraşul Roman, str. Anton Pann nr,7, prin care cere reexaminarea situaţiei sale pentru a fi primit din nou în partid.

- Vă rugăm să comunicaţi susnumitului că în vederea primirii sale în partid să se adreseze organizaţiei de bază de la locul de muncă care va analiza dacă a muncit pentru reabilitarea sa, a lichidat cu manifestările pentru care a fost exclus şi în raport cu poziţia lui va stabili dacă merită să fie primit în rândul candidaţilor de partid conform art.15 din statutul PMR”.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)