Mineriada din 13-15 Iunie 1990. Un eveniment sângeros a devenit aproape o sintagmă a rușinii noastre. Evenimentul a făcut înconjurul lumii, dar privit acum, după mulți ani și după ce mai multe surse cândva secrete au fost declasificate, vedem amploarea distrugerii pe care Mineriada a adus-o imaginii României.

Imediat după Revoluția din decembrie 1989, țara noastră părea că se bucură de bunăvoința Occidentului. Așa se și explică poate faptul că până la izbucnirea violențelor, manifestarea din Piața Universității nici nu era privită cu mare atenție de spionajul american. Am văzut, în primul episod din acest mini-serial cum, în 7 iunie 1990, americanii un potențial de scandal politic la București, dar îi căutau sămânța ba în îndepărtarea lui Silviu Brucan din Consiliul Frontului Salvării Naționale, ba în scandalul din Armata care scăpase de agentul rus Nicolae Militaru și îl proslăvea pe noul ministru, general Victor Atanasie Stănculescu.

În rapoartele din 13 iunie 1990 cuprinse în National Intelligence Daily, o sinteză a informațiilor culese de toate serviciile americane și pusă la dispoziția oficialilor, protestatarii din Piață erau acuzați de violențe. Abia din 14-15 iunie, americanii au înțeles grozăvia.

Astăzi o să vedem cum a reacționat întreaga lume civilizată la venirea minerilor și la ”restabilirea ordinii de drept” în București.

 

Membrii sindicatelor, nerăbdători să se bată cu minerii!

 

Reacția Europei

 

Comisia Europeană a suspendat ratificarea Acordului de Cooperare și Comerț cu România. Tratatul a fost deja amânat câteva luni, aparent pentru motive ”tehnice”, dar de fapt este vorba despre îngrijorarea larg răspândită în comunitate din cauza ritmului scăzut al reformelor politice și economice din România.

Comisia Europeană suspendă și planul de a extinde ajutorul pentru România al Grupului celor 24.

Miniștrii de externe ai Comunității Europene se vor întâlni luni și sigur vor condamna violențele.

Până și Franța, care a susținut în trecut Frontul Salvării Naționale, pare să își fi pierdut răbdarea. Guvernul britanic s-a grăbit să critice folosirea minerilor pentru restabilirea ordinii.

Violențele din România au fost discutate ieri la conferința CSCE pe drepturile omului din Copenhaga (Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, devenită mai apoi OSCE, ”conferință” fiind înlocuit cu mai stabilul ”organizația” n.n.) , deși va fi dificil să se ia o măsura fermă împotriva Bucureștiului la această reuniune OSCE, pentru că este nevoie de unanimitate.

(Urmează un pasaj care a rămas cenzurat și apoi textul continuă. n.n.)

România: Iliescu, încolțit

Folosirea găștilor violente de mineri pentru a anihila protestatarii anti-regim de către Ion Iliescu pare să îi slăbească susținerea pe care o are într-o arie largă a societății.

Acțiunile lui Iliescu par să îi fi îndepărtat sprijinul unor mari sindicate. Un lider de sindicat i-a spus prim-ministrului Roman (Petre Roman a fost premier după Revoluție, până când o altă Mineriadă avea să îi răstoarne Cabinetul n.n.) că membrii săi erau nerăbdători să se bată cu minerii și că nu îi mai poate stăpâni pe termen nelimitat. Cei mai mulți muncitori sunt de acord cu apelul liderului lor de sindicat de a nu se lăsa implicați în violențele pro-regim.

La o fabrică doar 60 din cei 18.000 de lucrători s-au urcat în autobuzele puse la dispoziție de Guvern pentru a îi aduce la București. Șeful Sindicatului Tipografilor și-a retras amenințarea că se va opri tipărirea publicațiilor de Opoziție, el declarând că această decizie fusese luată de frica minerilor.

Susținerea militarilor pentru Iliescu este și ea în pericol. Relatările din media indică faptul că mulți ofițeri și soldați sunt deranjați de violențelor minerilor, de dizolvarea organizațiilor militare reformiste și de forțarea militarilor de a oferi suport logistic minerilor.   

(Urmează încă un pasaj secretizat, în care, probabil este citată o sursă directă a agenților americani n.n.)

Comentariu:

Acțiunile lui Iliescu îl pot face vulnerabil la o reacție populară ori la o intervenție militară. Indignarea față de acțiunile minerilor poate duce la noi demonstrații împotriva Guvernului, poate chiar cu un suport și mai mare al populației din București. Reacția militarilor va fi crucială; ei ar putea refuza să îl sprijine pe Iliescu în cazul în care se confruntă cu o altă revoltă populară și ar putea chiar să se întoarcă împotriva lui.

(Finalul Comentariului a rămas secret. n.n.)

 

”Noi de aicea nu plecăm, nu plecăm acasă!”

 

Așa cum ați observat în final, americanii, chiar dacă nu au mai căzut în capcana propagandei feseniste și au înțeles exact ce se întâmplase în țara noastră, tot nu au putut anticipa că violențele extreme și, mai ales, înlocuirea forțelor de ordine cu bande de mineri nu au slăbit puterea regimului Ion Iliescu. Dimpotrivă, l-au întărit, pentru că Opoziția a dispărut practic, pentru o lungă perioadă de timp. Iliescu avea să rămână în funcție până în 1996, când urmași ai mișcării ”Piața Universității” aveau să câștige Puterea, dar și ei aveau să o piardă în scurt timp, tot în favoarea lui Iliescu!

Când și-au dat seama americanii că se înșelaseră din nou în estimările despre România? Vom vedea din telegramele CIA pe care le voi publica în zilele următoare.