Statele Unite nu sunt pregătite pentru a contracara atacul din ce în ce mai dur prin care Rusia încearcă să submineze sistemele democratice!

Aceasta este concluzia experților Pentagonului și a specialiștilor independenți care au participat la redactarea unei Cărți Albe cu privire la riscurile de securitate cărora trebuie să le facă față SUA. Documentul, care are 150 de pagini, nu este o critică la adresa președintelui Trump.

Autorii lui punctează, însă, în mod cât se poate de corect, faptul că războiul intern dintre democrați și președintele țării împiedică Statele Unite să răspundă cum ar trebui manevrelor Moscovei. Experții spun, însă, că există și o mare eroare de percepție: SUA subestimă încă amploarea agresiunii Rusiei, care include folosirea propagandei și dezinformării pentru a influența opinia publică din Europa, Asia Centrală , Africa și America Latină.

Cât privește apropierea din ce în ce mai pronunțată dintre Rusia și China, raportul arată că aceste două țări împărtășesc nu numai teama față de alianțele internaționale ale Statelor Unite, ci și o afinitate pentru "stabilitatea autoritară".

Jeffrey Czerewko, directorul adjunct al operațiunilor globale, estimează în prefața acestei Cărți Albe că, în viitorul apropiat, „concurența economică, campaniile de influență, acțiunile paramilitare, intruziunile cibernetice și războiul politic vor deveni probabil mai răspândite", ceea ce face să sporească "riscul de percepție greșită și de calculare greșită între puteri cu putere militară semnificativă, situație în care crește și riscul de conflict armat".

Documentul Pentagonului trece, de altfel, în revistă o serie de activități agresive ale Rusiei în regiuni diverse (din Europa până în Africa și nordul extrem) și stabilește căile pe care Statele Unite le-ar putea combate. Printre altele, se recomandă ca Departamentul de Stat să pună în practică "operațiuni de influențare" mult mai agresive, mai ales în ceea ce privește crearea unor animozități între Rusia și China.

Experții apreciază că alianța dintre Moscova și Beijing este în mod esențial o alianță anti-americană. Ostilitatea față de Statele Unite este singurul motiv real pentru apropierea acestor țări care, în trecutul nu foarte îndepărtat, erau concurente feroce, deși se aflau de aceeași parte a baricadei în timpul Războiului Rece.

De altfel, pe animozitățile ruso-chineze din secolul trecut se bazează experții americani când spun că relația dintre Moscova și Beijing poate fi sabotată. Astfel, ar trebui întreținută permanent neliniștea Kremlinului cu privire la extinderea Chinei spre granițele din est ale Rusiei, precum și în ce privește proiectele economice și de infrastructură ale Chinei pe mai multe continente (Noul Drum al Mătăsii).

Cât privește armele nucleare, experții militari cred că între SUA și Rusia se întrevede o nouă cursă a înarmării. John Arquilla, director la Școala Navală Postuniversitară, estimează că Statele Unite au două opțiuni în ceea ce privește arsenalul nuclear. "Statele Unite pot să intre în această cursă, sperând să-i depășească rușii, dar pot și să încerce să înfrunte această concurență atât de costisitoare printr-o politică politică de control și reducere a armamentului".

De altfel, raportul lasă să se înțeleagă că o detensionare a relațiilor cu Rusia ar fi nu numai posibilă, ci și avantajoasă pentru Statele Unite. Recunoscând eșecul fostului președinte Barack Obama de a „reseta” relațiile cu Rusia, John Arquilla spune că nu este încă prea târziu ca Statele Unite să încerce o cooperare la nivel terestru cu Rusia, după modelul operațiunilor spațiale.

O asemenea politică, susține raportul, ar găsi susținători inclusiv printre ruși, Thomas Sherlock, profesor la Academia Militară din West Point, sugerează, pe baza sondajelor de opinie pe care le-a analizat, că există "o aprobare relativ slabă în rândul publicului rus pentru o postură externă puternică, inclusiv față de intervențiile în străinătate pentru a verifica puterea americană sau pentru a proteja rusofonii discriminați" în țările ex-sovietice.

Mai mult, "deși atât elitele cât și publicul larg susțin restaurarea marii puteri a Rusiei, ele văd calitatea de mare putere și prioritățile acestui statut mai mult în termeni de dezvoltare socio-economică decât în demonstrarea unei puteri grele (de tip militar n.r.)", susține raportul, care conchide că "aceste perspective intră din ce în ce mai mult în conflict cu cele ale Kremlinului".

Deși raportul se ferește să identifice politicienii americani vinovați pentru pierderea de influență pe plan internațional, impresia generală este că raportul pare să-i dea dreptate președintelui Trump, aruncând responsabilitatea pe umerii democraților. E, de altfel, evident că tot tărăboiul legat de coliziunea rusă i-a tăiat orice șansă lui Donald Trump de a ajunge la un modus vivendi cu Putin.

E, însă, la fel de adevărat că la baza apropierii dintre China și Rusia se află încercarea lui Trump de a așeza pe baze noi și avantajoase comerțul cu Beijingul. Nu că Donald Trump ar fi avut vreo altă posibilitate de a apăra statutul Statelor Unite de cea mai mare putere economică mondială.

Președinte al celei mai mari democrații din lume, Donald Trump știe că nu poate obține un al doilea mandat decât dacă americanii vor avea de câștigat de pe urma politicilor sale economice. Tocmai de aceea, în vreme ce Putin caută succese pe plan internațional, Trump pare mai degrabă interesat de ceea ce se întâmplă între granițele Americii.