Președintele Klaus Iohannis insistă peste tot, pe unde poate, ca duminică românii care vor merge să-și voteze trimișii în Parlamentul European, să-i voteze și lui cele două întrebări greu formulate, pe care chiar și el, autorul lor, le-a uitat. Să vedem ce este cu cele două întrebări, pentru ca apoi să cântărim valoarea lor, în cazul în care ele vor trece examenul electoral.

Înainte de toate, o precizare importantă: referendumul este valabil doar „dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente” și rezultatul său este validat doar „dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente”. Altfel spus, referendumul este valabil numai dacă din vreo 18.400.000 de persoane, câte sunt înscrise în listele electorale permanente, participă 30%, adică vreo 5.520.000 de cetățeni cu drept de vot, caz în care Iohannis nu poate fi satisfăcut decât dacă la întrebările lui vor răspunde cu „Da” peste 4.600.000 de cetățeni.

Acum, întrebările. Prima este: „Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție?” Prima întrebare, prima prostie! Să presupunem că 4,6 milioane de români ar fi de acord. Ar fi de acord degeaba, pentru că în Constituție se prevede foarte clar la Art. 74 că „Nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia şi grațierea”. Deci, ar trebui modificată mai întâi Constituția, iar pentru asta trebuie organizat alt referendum în care poporul trebuie să fie întrebat încă o dată ce vrea cu amnistia și grațierea. Cine înțelege poate chiar și muri de râs, noroc că nu înțelege foarte multă lume!

A doua este: „Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?” A doua întrebare, a doua, a treia și a patra prostie, pentru ca a doua întrebare conține de fapt trei întrebări foarte clar distincte. Cele trei întrebări îndesate în a doua întrebare sunt:

2.1 Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor, adică de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală?

2.2 Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul organizării judiciare, adică de modificare a Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară?

2.3 Sunteți de acord cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?

Fix ca în bancul cu Bulă copil, care îi cerea lui Moș Craciun „un singur lucru”, un sac plin cu dulciuri și jucării.

Și ce dacă sunt trei într-una? Păi, simplu! Ce facem cu cetățenii care optează să fie de acord doar cu una sau cu două dintre cele trei propuneri? Dacă vor 1 kg de carne, trebuie să cumpere și o pungă sau două cu creveți vietnamezi uscați, ca pe vremea lui Ceaușescu?

 Referendumul consultativ al lui Klaus Iohannis nu va avea consecințe practice în niciuna dintre variantele în care se va finaliza, pentru niciuna dintre problemele ridicate de cele două întrebări, pentru că materializarea lor depinde, așa cum am arătat, nu de rezultatul referendumului, ci de modificarea Constituției. Găselnița cu referendumul, acreditată de Klaus Iohannis drept momentul de răscruce al democrației românești, pare a fi doar o încordare a unui Dorel de a-și însuși prin smulgere Cuiul de Aur cu o teslă știrbă și ruginită. Inițiativa pur propagandistică va rămâne doar o bilă izbită de câteva mante, fără să fi țintit vreo gaură, doar ca să vadă spectatorii că posesorul tacului încă mai mișcă. Dacă referendumul va trece, președintele va puncta ceva la capitolul imagine, va părea că încă mai respiră.

Dacă nu, un nou mandat la Cotroceni va deveni un vis risipit ca aburul. Sistemul care l-a cocoțat acolo va constata că nu mai are puls și va căuta o nouă marionetă. Dacă nu se vor găsi cel puțin 4.600.000 de cetățeni cu drept de vot care să valideze această acțiune vidă, ceea ce este foarte probabil, după ce bila va lovi câteva mante și tesla va scăpa din strânsoare, președintelui îi va reveni bila direct în cap, iar tesla fix în locul știut.