Povestea botoșănenilor care, după 8 luni de Canada au realizat cât de bine e în România

Doi tineri din Botoșani au decis să emigreze în Canada, însă după opt luni au revenit acasă, considerând că în România e mult mai bine.

Eusebiu și Ramona Cilibiu sunt ingineri cadastrali. Au trei copii, sunt căsătoriți de 13 ani, iar de 11 au propria firmă, un birou care face lucrări de cadastru. În 2011, după ce li s-au îmbolnăvit primii doi copii, s-au supărat pe țară li au decis să emigreze. Cei doi soți povestesc că s-au pus să caute pe Google țara perfectă și, după ce au aplicat fără succes patru ani la rând la Loteria vizelor americane, în final, au ales Canada.

 „Am trimis un dosar de vreo 360 de pagini cu toată istoria familiei, cu documentele de studii, dosarele copiilor. Primești punctaj suplimentar dacă ai familie, copii, vârsta contează foarte mult. Am trimis un dosar, am primit acceptul la o zi după ce ne-am cumpărat casă”, a declarat, pentru Botosaneanul.ro, Ramona Cilibiu. Timp de un an, acasă, au exersat engleza și franceza.

Visul canadian, congelat la -37de grade

Zodia care își va schimba viața. Sunt șanse mari să se îmbogățească

Blonda lui Coldea vorbește. Marina Pandarof, despre relația cu fostul adjunct al SRI

Familia Cilibiu a părăsit România în iulie 2016. Dar au păstrat casa din Botoșani. „Nu am vândut absolut nimic, asta a fost și rațiunea. Dacă ne puteam adapta bine, dacă nu conservăm aici, măcar să nu ne pară rău. Am plecat deciși să rămânem acolo, cu tot cu copii, am înscris copiii la școală acolo, ne-am luat tot ce ne trebuia de aici cu gândul că nu știm când ne mai întoarcem, cel mai devreme era undeva la 3 – 5 ani”, mai relateaz femeia, pentru sursa citată.

După opt luni, cei doi soți au decis să revină acasă. În primul rând pentru că niciunul din copii nu s-a adaptat. La școală, majoritatea colegilor erau refugiați sirieni cu care comunicarea era dificilă. Capul familiei, inginer cu 11 ani vechime în România a găsit o poziție mult inferioară de job – tehnician, și la mare distanță de casă, ceea ce îi impunea o navetă zilnică de cinci ore. „Salariile nu sunt mici, sunt mulțumitoare. În sensul că eu de exemplu, eram plătit cu 23 de dolari pe oră. Asta însemna undeva în jur de 2.700 de dolari pe lună. Dar chiria era undeva la 1.000 de dolari pe lună, acolo servciile sunt extrem de scumpe, internetul, televiziunea, telefonia plus restul cheltuielilor la întreținere, nu mai rămâneau bani cine știe ce. Reușeai doar să trăiești”, a mai declarat pentru Botoșăneanul.ro, bărbatul.

La finalul primei ierni canadiene, cu temperaturi de minus 37 grade, botoșănenii au decis să revină în România. Acum le e bine: au mai făcut un copil și au rerușit să obțină un proiect finanțat cu fonduri europene, obținut prin Programul Operațional Regional (POR) pentru dezvoltarea microîntreprinderilor, în valoare de 100.000 de euro.