S-a vorbit și, probabil, se va mai vorbi mult despre moartea lui Gheorghe Gheorghiu- Dej. L-au iradiat sau nu sovieticii în timpul unei vizite pe care a făcut-o la Moscova? Reputatul istoric Cristian Troncotă spune că faptul a fost confirmat de un fost ofițer de Securitate, care a adus și un argument interesant „trei din cei patru ofiţeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer". De aceeași părere este și generalul Mihai Pacepa care povestește că Dej însuși i s-ar fi plâns că „l-a otrăvit KGB-ul”, iar Ceaușescu i-ar fi ordonat să obțină detectoare de radiații din Occident, spunându-i că Dej a fost „asasinat de Moscova”. Până acum nu putem spune sigur că a fost vorba de un asasinat...

Certitudini există însă în ceea ce privește tehnicile ingenioase folosite de serviciile secrete sovietice pentru a „scăpa” de liderii politici incomozi. Un document fabulos descoperit în arhivele sovietice și publicat de Wilson Center se referă la un plan al serviciilor secrete de a-l asasina pe liderul yugoslav Josip Broz Tito cu ajutorul unor „bacterii de ciumă pulmonară”. Vă prezint integral traducerea documentului, cu două precizări. Primo, este vorba de un plan pentru care NKVD-ul îi cere aprobarea lui Stalin. Secundo, documentul nu este datat. „MGB (Ministerstvo gosudarstvennoy bezopasnosti SSSR, în traducere Ministerul Securității Statului, nume purtat între anii 1946 și 1953 de aceeași structură cunoscută și sub nume ca NKVD- și KGB n.r. ) URSS solicită permisiunea de a pregăti un act terorist (terakt) împotriva lui Tito, de (cu ajutorul n.r.) agentul ilegal (acoperit n.r.) "Max", tovarășul IR Grigulevici, cetățean sovietic și membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1950 (informații [biografice]

atașate).  

1. "Max" a fost plasat în Italia cu un pașaport al statului Costa Rica, unde a reușit să câștige încrederea și să intre în cercurile diplomaților sud-americani, precum și (în cercurile n.r.) figurilor politice și comerciale bine-cunoscute din Costa Rica care au vizitat Italia. Folosind aceste conexiuni, "Max", la ordinele noastre, a obținut o întâlnire în calitate de plenipotențiar special al Costa Rica în Italia și Iugoslavia. În cursul îndatoririlor sale diplomatice, în a doua jumătate a anului 1952, a vizitat Iugoslavia de două ori. El a fost bine primit acolo, cu onoruri oficiale în cercuri apropiate de clica lui Tito și i s-a promis o audiență personală la Tito. Poziția actuală a lui "Max" ne oferă oportunități de a lua măsuri active (aktivnye deistviia) împotriva lui Tito. La începutul lunii februarie a acestui an, l-am convocat pe "Max" la Viena pentru o întâlnire secretă. În timp ce discutam opțiunile pe care le avem, Max a fost întrebat care crede că ar putea fi cea mai utilă, având în vedere poziția sa. "Max" a propus un fel de măsură activă împotriva lui Tito personal. În legătură cu această propunere, a fost o discuție cu el [Max] despre cum și-a imaginat toate acestea și, ca rezultat, au fost prezentate următoarele opțiuni pentru un act terorist împotriva lui Tito. I se poate ordona lui "Max" să aranjeze o audiență privată cu Tito, în timpul căruia un mecanism fără sunet ascuns în hainele sale ar putea elibera o doză de bacterii de ciumă pulmonară care ar garanta moartea lui Tito și a tuturor celor prezenți. "Max" însuși nu va fi informat despre natura substanței, dar pentru a-i salva viața "lui Max", el ar primi un ser anti-ciumă în avans.  

2. În legătură cu vizita pe care Tito o va face la Londra, am putea să-l trimitem pe Max acolo să-și folosească poziția oficială și relațiile personale bune cu ambasadorul iugoslav din Anglia, Vladimir Velebit, pentru a obține o invitație la recepția pe care ne așteptăm ca ambasada iugoslavă să o dea în onoarea lui Tito. Actul terorist ar putea fi îndeplinit prin tragere cu un mechanism silențios ascuns ca element personal, eliberând simultan gaze lacrimogene pentru a crea panică în rândul mulțimii, ceea ce i-ar permite lui "Max" să scape și să șteargă toate urmele.  

3. Să folosim (prilejul n.r.) uneia dintre recepțiile oficiale de la Belgrad la care sunt invitați membri ai corpului diplomatic. Actul terorist ar putea fi pus în aplicare, la fel ca a doua opțiune, de „Max” care, ca diplomat acreditat de guvernul iugoslav, va fi invitat la o astfel de recepție.  

În plus, am putea să-i atribuim lui „Max” sarcina de a de a pune la cale un plan prin care unul dintre reprezentanții Costa Ricani îi va da lui Tito niște bijuterii într-o cutie. Această cutie, atunci când va fi deschisă, va elibera o substanță otrăvitoare cu eficiență instantanee. I-am cerut lui Max să se gândească încă o dată la toată operațiunea și să facă sugestii cu privire la modul în care ar putea să ducă la bun sfârșit, în cel mai eficient mod, acțiuni împotriva lui Tito. S-au stabilit mijloace de contact și s-a convenit că vor urma alte instrucțiuni. Pare potrivit să-l folosim pe "Max" pentru a pune în aplicare un act terorist împotriva lui Tito. Calitățile personale ale lui Max și experiența în domeniul informațiilor (spionaj n.r.) îl fac potrivit pentru o astfel de misiune. Vă cerem aprobarea.”. Documentul pe care l-ați putut citi a fost descoperit în arhivele KGB de istoricul militar rus Dmitry Volkogonov și ne arată exact de ce erau capabile serviciile secrete sovietice. Acest plan nu a fost însă pus niciodată în aplicare. Să se fi gândit Stalin că o astfel de acțiune ar provoca moartea a zeci de oameni nevinovați, să fi intervenit alte probleme? E greu de spus... Volkogonov, care a fost consilierul președintelui rus Boris Elțîn, susține că Stalin pare să fi avut rezerve cu privire la Max, dat fiind că singura experiență teroristă a acestuia fusese o încercare eșuată de a-l împușca pe Troțki, un alt mare rival al liderului de la Kremlin. Mai mult, Stalin s-a îndoit și de eficacitatea bacteriilor. Cât privește faptul că Max s-ar fi oferit voluntar, Volkogonov are mari rezerve. Dacă unul dintre primele două planuri ar fi fost adoptat, era puțin probabil să scape. De altfel, potrivit lui Dmitry Volkogonov, "Max" a fost sfătuit să lase o scrisoare în care să arate că l-a ucis pe Tito din motive de ură personală, pentru a nu implica în niciun fel conducerea de la Moscova. Volkogonov spune, însă, că Stalin și-ar fi dat, până la urmă, acordul pentru această acțiune și s-ar fi început preparativele, După moartea sa, Beria a oprit însă orice acțiune, de teamă să nu plătească toate oalele sparte în cazul unui eșec.

Pentru a respecta însă adevărul istoric, trebuie însă spus că astfel de acțiuni, demne de filmele cu James Bond, au fost mai mult ca sigur elaborate și de alte servicii secrete din întreaga lume. Ba, uneori, au fost puse în aplicare cu atâta discreție încât adevărul nu se va afla niciodată.