Subiectul filmului Spinning Boris, apărut în 2003, e inspirat din realitate. Cea a alegerilor prezidențiale din Rusia lui 1991, primele alegeri zise și democratice din Istoria Imperiului.

O echipă americană de imagine e angajată de stafful lui Boris Elţîn ca salvatoare a candidatului. Cînd sosesc la Moscova, yankeii dau peste un dezastru: omul lor e pe ultimul loc în sondaje. Americanii reuşesc să-l convingă pe Elţîn de avantajele trucurilor de peste ocean în campania electorală. Plecat de la un 6%, preşedintele în exerciţiu cîştigă la o diferenţă de trei puncte.

Una dintre cele mai cunoscute secvențe din această campanie rămîne cea în care Elțîn dansează. De ce l-a obligat să facă asta echipa de campanie? Orice echipă profesionistă debutează în lucrul la imaginea clientului cu sondaje de opinie despre notele imaginii negative a acestuia. Echipa lui Ion Iliescu a observat că adversarii îl prezintă drept un nomenklaturist posomorît. Pentru a contracara această imagine, Ion Iliescu s-a apucat să zîmbească, pricopsindu-se cu porecla de Zîmbărețul. Pe Elțîn l-au pus să danseze, pentru a contrazice imaginea de urs bătrîn și eventual beat mort.

 În ultima vreme, la sfîrșit de săptămână, Liviu Dragnea a participat la conferințele extraordinare de alegeri ale organizațiilor județene, după cum urmează:

2 martie 2019 – Reșița (alegeri PSD Caraș-Severin)

3 martie 2019 – Tîrgu Jiu (alegeri PSD Gorj)

9 martie 2019 – Slobozia (alegeri PSD Ialomița)

10 martie 2019 – Călărași (alegeri PSD Călărași)

15 martie 2019 – Tîrgoviște (PSD Dâmbovița)

16 martie 2019 – Snagov (alegeri PSD Ilfov)

Din punct de vedere statutar, Liviu Dragnea participă la conferințele extraordinare de alegeri la nivel județean din postura de șef al partidului. Indiscutabil, prezența sa e obligatorie. Nu neapărat pentru a le indica celor din județ ce să facă și să dreagă, cît mai ales pentru a da semnalul că aleșii au depins de el și sînt oamenii lui. Practic, însă, judecînd după întreaga atmosferă, după conținutul discursurilor, avem de a face cu momente de campanie electorală. Deja concentrat pe campania electorală, credincios tezei mele că jurnalistul trebuie să fie un observator și nu un chibiț electoral, acordînd atenție tuturor personalităților și forțelor în dispută, am urmărit toate înregistrările discursurilor ținute de Liviu Dragnea și le-am citit stenogramele după site-ul www.psd.ro/media/transcrieri. Despre conținutul discursurilor, mai precis după temele care revin obsedant în toate intervențiile, voi scrie într-un număr viitor. În acest număr mă voi ocupa de imaginea la care se lucrează în cazul candidatului Liviu Dragnea. Nu trebuie nici măcar un sondaj pentru a concluziona că adversarii lui Liviu Dragnea au lucrat și lucrează la imaginea unui dictator de tip Ceaușescu în PSD și prin asta în toată România, a unui președinte autoritar care ia decizii de unul singur sau într-un grup restrîns, a unui Șef depărtat de muritorii din partid și care la cea mai mică supărare emite tunete și fulgere. Echipa de campanie s-a apucat să lucreze la imaginea contrară:

Liviu Dragnea- un PSD-ist între PSDști.

Fiecare întîlnire are același tipic: Liviu Dragnea, în cămașă, avînd în spate primarii, se adresează asistenței de la o tribună minimalistă, așezată în mijlocul asistenței. Vorbește liber. Reuniunea e transmisă pe Facebook și din cîte am putut vedea stîrnește patimi. Ulterior, textul e transcris pe site-ul www.psd.ro/media/transcrieri.

Atmosfera se vrea una familiară. Între Liviu Dragnea, atotputernicul șef al PSD, acuzat de a fi dictator de adversarii din afara partidului, dar și din partid, funcționează duduitor o relație de colegialitate, cu multe elemente de amiciție. Celor din sală nu le vorbește un Șef, un Ștab venit de la București, ci un camarad de partid, un egal între egali, un prieten chiar. Debutul discursului are menirea de a spulbera solemnitatea, caracterul de ședință cu activul, pentru a instaura dialogul camaraderesc, ba chiar și statul la taclale, desigur în chestiuni importante. La Caraș Severin, aranjamentul e explicat ca fiind în afara voinței vorbitorului. Alții i-au zis că așa trebuie să procedeze și el s-a conformat fără crîcnire, deși nu e deloc entuziasmat de asta:

„Am încercat, stimați colegi primari, să schimb aranjamentul de-aici. N-au vrut, că au zis că dă bine pe Facebook! Eu eram obișnuit tot timpul, de atâția ani de zile, să stau în față cu primarii și să vorbesc și să comunic cu ei, pentru că mi-am dedicat mulți ani din viață comunităților locale și în continuare o fac, așa că o să mă scuzați că stau cu spatele la dumneavoastră, dar vă simt în spate, vă simt și forța, și susținerea!” Trucul e folosit și la Dîmbovița:

„Îmi cer scuze că stau cu spatele la colegii noștri primari, așa au făcut setup-ul, cică e bine să fie în spate niște oameni! Eu eram obișnuit să vă văd în față, pentru că îmi aduc aminte că am venit de multe ori în acest județ.”

Reuniunea de la Călărași vrea să ne dezvăluie un bărbat iubitor, pentru care 8 martie e o dată în calendarul sufletesc: „În primul rînd, La Mulți Ani din suflet tuturor doamnelor și domnișoarelor din această sală, tuturor femeilor din România. Din suflet, vă urez La Mulți Ani! La Mulți Ani, Irina! Ești femeia pe care o iubesc și vreau să îi spun acest lucru și de aici.”

La Dîmbovița e jale mare. Vorbitorului îi e frig. La fel și ca celorlați din sală, dovadă zdrobitoare că el nu beneficiază de nici un avantaj:

 „E un viscol aici, am înțepenit! În spate nu mai simt nimic, în față încă mai pot să vorbesc. De-abia aștept să facem conferința de alegeri la Teleorman și să-i invit cu drag pe toți colegii de la Dîmbovița, să-i pun în Casa de Cultură, unde-i și mai frig și mai curent, să stea acolo vreo trei ore ca să vadă și ei cum e! Eu sînt de vină și pentru frigul deaici! Trebuie să-mi adun gândurile, să vedem în ce ordine le punem.” Dintre trucurile începutului fac parte și observațiile privind condiția vorbitorului. La Ilfov, Liviu Dragnea are probleme cu microfonul:

„Bună ziua, stimați colegi! Domnule primar, acum am înțeles de ce aveți nevoie de sprijin de la CNI, să aveți un microfon mai bun!”

Nu e Nicolae Ceaușescu, să tremure toți de spaima că Șeful a găsit ceva în neregulă. Nu e Klaus Iohannis, cel cu paltonul, să facă o criză de nervi, pentru că nu se bucură de atenție. E un simplu musafir pentru care gazdele sînt simpatice și cărora le spune în glumă că puteau să facă rost de un vin mai bun. Nu numai că nu se supără cînd microfonul nu merge, dar mai mult stă la taclale înaintea ședinței toată noaptea cu primarii. Ca la Caraș Severin, de exemplu:

„Și eu am fost, domnule primar, plăcut impresionant de discuția de azi-noapte. Nu mă așteptam să dați în vileag că am stat până la ora 1. Am crezut că sînteți un om serios! Pentru faptul că nu știți tot, vă spun eu: am mai stat cu alți colegi până la 3 dimineața să discutăm despre Caraș.”

Liviu Dragnea a fost acuzat că nu e PSDist din tată-n fiu, că a venit în PSD de la PD. Toate întîlnirile au drept punct central autoprezentarea de către Liviu Dragnea ca un președinte familiar cu locurile, cu organizația respectivă. Pentru el Călărașii sînt legați de amintirea luptelor PSD-iste:

„Aduceți-vă aminte, în 2007, cînd cei care au trădat și-au bătut joc de domnul Tărăcilă și de munca organizației și de voturile pe care cetățenii din Călărași le-au acordat PSD. Mi-aduc aminte că ne-am văzut la sediu cîțiva, cred că mă ocupam de campania electorală de la europarlamentare și m-a rugat domnul Mircea Geoană să mă implic la Călărași. Nu știu cine mai era în sală, Petre, tu erai atunci la sediu? Mai erau cîțiva colegi, oricum, eram atît de mulți, încît erau foarte multe scaune libere în acel sediu pe care-l avea PSD! Nu mai era nimic în acea clădire. Am făcut o listă cu ce trebuie să aduc eu de la Teleorman, eram președinte la Teleorman: televizor, scaune. La un moment dat a zis cineva: «Și o mătură!» «Și o mătură aduc, doamnă!» S-a pornit de la foarte rău, de la aproape nimic. Sigur că ne aducem aminte cu nostalgie, sînt 12 ani.”

Un PSD-ist între PSD-iști nu poate vorbi de la o tribună unei săli în care se află doar ascultători. El vorbește unor colegi, unor amici. Prin urmare, una dintre grijile lui Liviu Dragnea e să dialogheze cu cei din sală cu familiaritatea cu care stai de vorbă la crîșmă cu tovarășii de muncă după servici, la un pahar de vorbe.

Rovanei Plumb i se adresează astfel la Dîmbovița:

„Ce am făcut eu în acea zi, Rovana? Team luat de mînă și am ieșit cu tine în conferința de presă și sîntem și în ziua de azi, ea fiind vîndută în mai multe rînduri de oameni pe care i-a ajutat, oameni care nu mai sînt printre noi, adică sînt vii, dar nu mai sînt în partid!”

De altfel, toate reuniunile se disting prin mesajul de unitate, de strîngere a rîndurilor. Așa cum se vede din cazul Gabriela Firea, abordat la Ilfov, el e cel care întinde mîna:

„Faceți un efort, Gigi, tu și colegii tăi, nu fiți revanșarzi, nu vreau să fiți revanșarzi împotriva celorlalți colegi care au fost în conducere aici. Poate și eu am greșit în relația cu Gabi Firea, poate oi fi greșit, poate și ea a greșit, nu știm, dar eu spun a mia oară că pe mine mă interesează ca toți cei care am fost, care sîntem în PSD și care ne-am luat niște angajamente să le putem duce la capăt. Este peste orgoliile noastre. Pe cei care chiar sînt sinceri și care au urechi să audă și care vor să înțeleagă acest lucru îi aștept cu brațele deschise!”

Formula a fost inaugurată la Ședința Consiliului Național al PSD din 16 decembrie 2018. După ședință am scris un articol critic la adresa felului familiar în care s-a purtat Liviu Dragnea în discursul din ședință. Urmărindu-l acum la întîlnirile cu activul din județe, trebuie să recunosc c-am greșit. Nu mi-am dat seama că ședința a fost, pentru Liviu Dragnea, debutul campaniei electorale prezidențiale.