Cosmin Popa este cercetător în cadrul Institutului de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, specializat în istoria URSS/ Rusiei și istoria Europei Centrale și de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Cu studii universitare la București și Moscova, Cosmin Popa n-a ezitat să spună lucrurilor pe nume în legătură cu un posibil conflict militar între Rusia și țara noastră

• Evenimentul zilei: Are România motive să se teamă de politica agresivă a Rusiei? Până la urmă, rușii au anexat Crimeea fără ca UE sau NATO să intervină în mod semnificativ.

 

• Cosmin Popa: Rusia întreține în propria societate o adevărată isterie a războiului. În fiecare zi, demnitarii ruși și presa rusă fac aluzii transparente și agresive la posibilitatea unui nou război. Noul armament rusesc este lăudat la cote rizibile, pe când cel occidental este prezentat ca o simplă grămadă de fier vechi, mai ales cel american. Atâta vreme cât documentele oficiale rusești, declarațiile liderilor ruși și acțiunile militare rusești vizează diminuarea eficienței sistemului de apărare colectivă al NATO, iar România este membru al Alianței, cred că răspunsul se impune de la sine. Cred cu tărie că Rusia lui Putin nu-și dorește un război cu orice preț, dar dacă eventualele câștiguri vor fi mai mari decât riscurile, cu siguranța îl va face. Astăzi, pretinsa agresivitate a Occidentului, de unde și necesitatea consolidării  societății în sprijinul regimului, sunt printre puținele argumente ce mai pot fi invocate de cei care conduc Rusia de două decenii. Putinismul este deja un eșec, dar asta nu înseamnă că-și va accepta înfrângerea fără luptă, iar politica externă și acțiunea militară sunt ultimele redute ale acestui regim. Singurele domenii în care vocea țarului se mai bucură de credibilitate, cel puțin în anumite segmente ale societății.

 

• Despre războiul din Ucraina, atât de aproape de noi, ce ne puteți spune? Cum au modificat aceste evenimente politica României? Pare că românii, seduși de fumigenele scenei noastre politice, nu conștientizează cât de aproape a fost/este acest conflict militar...

 

• Intervenția militară rusă în Ucraina este o ruptură în raport cu modelul practicat de Rusia până la Putin. Dacă până atunci, Rusia acționa hotărâtor doar când se asigura că acțiunile sale nu vor determina formarea unei puternice alianțe anti-rusești, de natură să o izoleze, acum Rusia a acționat, scontând că astfel poate grăbi adâncirea animozităților în interiorul unei alianțe deja existentă. Dincolo de efectele dramatice din Bazinul Mării Negre, care privesc și România, raptul teritorial al Rusiei este deja o înfrângere pentru această țară. Nu doar pentru că Rusia este acum quasi-izolată sau pentru că i se impun sancțiuni ci pentru că și-a înlocuit un vecin dificil cu un inamic. Transformările survenite în conștiința ucrainenilor sunt dramatice și aproape necunoscute publicului românesc, iar despre intervenția rusească în Crimeea și S-E Ucrainei se poate afirma că sunt evenimente care au accelerat construcția națională a ucrainenilor. Acest lucru s-a petrecut pe un fond antirusesc legitim și de durată, indiferent de câte trimiteri condescendente vor face oficialii și propagandiștii ruși la legătura „frățească” dintre cele două popoare. Formarea Bisericii Ucrainene Autocefale, dependentă de Constantinopol a avut pentru Biserica Ortodoxă Rusă un efect devastator, similar cu cel pe care l-a avut pentru Rusia dezmembrarea URSS.

 

• Dar România conștientizează toate aceste acțiuni care se petrec atât de aproape de granițele ei?

 

• Publicul românesc nu este informat cu privire la ceea ce se întâmplă în Ucraina, ceea ce atrage după sine și o slabă conștientizare a importanței reale a fenomenului. Cred însă că la fel de gravă este și absența unei politici ucrainene a României, mai ales în condițiile în care prezervarea comunităților de români din Bucovina de Nord a devenit de ceva vreme o urgență. Nu-i cu nimic mai puțin adevărat că avem o serie de dispute politice interne, pe care nu aș îndrăzni să le numesc „fumigene”. Ele nu sunt diversiuni. Sunt intenții și acte concrete, la care societatea reacționează energic și legitim.

Cosmin Popa este cercetător în cadrul Institutului de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, specializat în istoria URSS/ Rusiei și istoria Europei Centrale și de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Și-a făcut studiile universitare la București și Moscova. Doctor în istorie al Universității București din 2007, cu studii postdoctorale între 2011 și 2013. A lucrat în mass-media ca documentarist, reporter, șef de departament și manager la Mediafax, Adevărul și NewsIn. Este membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă, membru al Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial, împuternicit pentru Programul Centenar al Academiei Române.