Săptămâna trecută am asistat la negocierile trilaterale între Rusia și Ucraina, mediate de către UE, care vine și ea cu propriile sale interese, pentru tranzitul gazelor spre Europa. Deși mediate de către comisarul pentru energie, Maros Sevkovic, negocierile au cu adevărat trei părți, pentru că UE joacă un rol multiplu în ecuație - de consumator și de destinatar al tranzitului, odată ce Ucraina nu mai consumă gaz rusesc adus direct.

Dar UE e și titular al regulilor iar Comisia gardianul tuturor tratatelor pe dimensiunea juridică a acordurilor cu Rusia și Ucraina, inclusiv pe al treilea pachet energetic la care a aderat Kievul, dar tot ea supervizează și respectarea regulilor europene și a competiției corecte în ceea ce privește Nord Stream și TurkStream, la intrarea pe teritoriul european. Reuniunea trilaterală a fost precedată de bilateralele UE-Rusia și UE – Ucraina.

Strategic, complexitatea subiectului vine din existența a două conducte subacvatice în construcție, Nord Stream 2 și TurkStream 1, care la 31 decembrie 2019(când expiră și contractul între Gazprom și Naftohaz Ucraina) intră în folosință, transportând 70 mld mc de gaz iar TurkStream 2 vine cu alte 15 mld mc de gaz în 2022. Tranzitul prin Ucraina e important pentru piețele europene neatinse de cele două coridoare direct – România și Bulgaria, dar și Republica Moldova și Balcanii de Vest - care trebuie alimentate în continuare.

Pe de altă parte rămâne întrebarea de unde va aduce Rusia cantitățile suplimentare de gaz? Pe de altă parte, sistarea tranzitului prin Ucraina(anunțat de Rusia în diferite discuții bilaterale cu diferiți beneficiari), antrenează și costuri pentru Rusia și poziția sa dominantă în Republica Moldova și regiunea separatistă Transnistria, de exemplu, sau în Bulgaria. Într-adevăr, fără gaz prin Ucraina, regiunea separatistă a Republicii Moldova, ca și Chișinăul însuși, devin dependente de gazul venit prin România, în timp ce Bulgaria și România, alimentate din Sud, intră strict în regulile europene impuse de Comisiei TrukStream, la intrarea pe teritoriul european. Pe de altă parte, menținerea tranzitului prin Ucraina la nivelul curent - 60 mld mc plus o rezervă de 30 mld mc – înseamnă creșterea consumului de gaz rus în UE și a dependenței de Rusia. Dacă Rusia are și gazul pe care să-l exporte prin toate conductele.

La nivel politic, Președintele Rusiei, Vladimir Putin, și-a luat angajamentul de a menține tranzitul gazului prin Ucraina – condiționalitate germană pentru Nord Stream 2. Însă disputa poate interveni oricând, timpul trece și un acord poate să nu fie atins până la sfârșitul anului. Mai mult, până atunci se așteaptă schimbări la Kiev – alegeri prezidențiale la 31 martie, alegeri parlamentare în toamnă – dar și la nivelul Comisiei Europene – alegeri europarlamentare în final de mai și constituirea unei noi Comisii. Până atunci, viitoarele negocieri din mai vor avea loc cu aceiași protagoniști, dar următoarele s-ar putea să se deruleze în condiții diferite, de unde opțiunea Rusiei spre tergiversare și impredictibilitatea în cazul unor rezultate nefavorabile.

Juridic, în momentul de față atuurile sunt în partea Ucrainei și a Uniunii Europene. Într-adevăr, în februarie, curtea internațională pentru litigii comerciale de la Stockholm a dat câștig de cauză Naftohaz Ukraina, distribuitorul ucrainean, în cazul de sistare a aprovizionării cu gaz după anexarea Crimeii și agresiunea rusă din estul Ucrainei, în 2014, chiar dacă a ordonat plăți reciproce între Gazprom și Naftohaz. Gazprom trebuie să plătească net 2,56 miliarde de dolari, dar procesul s-a dus în recurs, la solicitarea părții ruse, și ar putea dura ani buni. Totuși situația crează un avantaj Ucrainei în negocieri. În plus, ambele conducte alternative necesită acordul Comisiei Europene, care are instrumente importante în raport cu Moscova.

Întreruperea deplină a tranzitului gazului prin Ucraina ar impune UE să contribuie cu o creștere semnificativă în cazul asistenței macro-financiare în Ucraina, pentru a compensa veniturile din tranzit în buget, în plus ar trebui să asigure piețelor europene rămase fără furnizor soluții alternative. Progresele discuțiilor au vizat cadrul legal al viitorului contract, tarife, separarea tranzitului de distribuție în Ucraina(prin separarea Naftohaz Ukraina, după adoptarea legislației europene în Ucraina) dar și nivelul cererii de gaz. Nu există probleme de tranzit anul acesta. Detaliile discuțiilor nu sunt publice.

UE a făcut o ofertă de acord lăsată spre studiu tuturor părților până în mai, la viitoarea întâlnire cu aceiași protagoniști la masă. E vorba de elemente concrete vizând parametrii acordului de tranzit, termenul acordului, volumele și tarifele, dar și investițiile și mentenanța sistemului de tranzit din Ucraina, cerințe legale și tehnice. Acordul pe 10 ani, vizând tranzitul unui minim de 60 mld mc de gaz și o rezervă de 30 mld mc, trebuie să se supună legislației europene implementate în Ucraina(inclusiv separarea distribuției de tranzit) iar interconectările trebuie semnate între Ucraina și toți vecinii săi europeni.

UE are la îndemână două instrumente pentru a menține tranzitul, pe lângă eventualele probleme de construcție a conductelor alternative, ce pot amâna termenele de dare a Nord Stream și TurkStream în funcțiune: verificarea îndeplinirii regulilor europene și eventuale sancțiuni pe fiecare dintre tranziturile aferente conductelor subacvatice. Iar instrumentarul poate fi lesne utilizat, mai ales că partea rusă nu dorește decât să prelungească acordurile anterioare cu încă 10 ani, în termenii Gazprom, în timp ce Ucraina și UE doresc un nou acord, în condițiile regulilor europene, în care Gazprom va încheia acordul cu noul transportator ucrainean rezultat din împărțirea Naftohaz Ucraina. Rusia respinge varianta, pe motiv că nu recunoaște intrarea Ucrainei în regulile UE și schimbarea partenerului.

Formulele de constrângere reciproce, în format de 3, ar fi unele în măsură să anunțe posibilitatea unui acord. Dar schimbările politice din Ucraina și de la conducerea UE și apropierea termenului de expirare a acordului pentru tranzit existent duc la constrângeri ce favorizează statu quo-ul, respectiv prelungirea acordului în termenii Rusiei. Alternativa este varianta fără acord de tranzit, adică sistarea completă a tranzitului prin conductele ucrainene. Iar pe aceste premize, Rusia e avantajată de situația concretă actuală. Cu impact major asupra României și a regiunii, inclusiv asupra Republicii Moldova și a regiunii separatiste nistrene.