210 ani s-au scurs de la nașterea lui Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 - 7 octombrie 1849), marele scriitor american mort la doar 40 de ani în condiții misterioase, neelucidate până în prezent. Autorul volumului Prăbușirea Casei Usher (1839) a rămas orfan de la trei ani și, în ciuda faptului că a fost crescut de o familie bogată, s-a luptat necontenit cu datoriile și cu sărăcia.

Considerat părintele prozei negre și a poemelor de atmosferă lugubră, Edgar Allan Poe s-a temut întotdeauna de întuneric. „Cred că demonii profită de întunericul nopții pentru a-i călăuzi pe cei naivi pe căi greșite”, se confesa Poe unui prieten, dându-i, totodată, asigurări că nu crede în demoni. Rămas fără părinți de mic, Edgar a crescut în casa unui cuplu înstărit, John și Frances Allan din Richmond, Virginia. „Poe a fost doar crescut, nu și adoptat, pentru că snobul John Allan n-a acceptat sub nicio formă ca fiul unor actori să-i păteze impecabilul arbore genealogic. Cu toate acestea, Poe a preluat particula Allan a tatălui său vitreg ca pe un al doilea nume. De asemenea, s-a mai ales și cu ceva din îngâmfarea părintelui său adoptiv”, apreciază biograful Robert Schnakenberg în volumul Viața secretă a marilor scriitori (Editura Art, 2017).

 

Băutura l-a adus în fața curții marțiale

Pe lângă afecțiune, celălalt lucru pe care John Allan nu a reușit să i-l dea fiului său vitreg au fost banii. Într-adevăr - confirmă Robert Schnakenberg -, sărăcia a marcat scurta viață a lui Edgar Allan Poe. Pe când studia la Universitatea din Virginia, a acumulat datorii uriașe la jocurile de noroc și a plonjat fără ezitări în patima alcoolului.

În 1830 este admis la Academia Militară West Point, de unde este dat afară în șuturi după doar un an. Tot din cauza sprițurilor interminabile, altoite pe refuzurile repetate de a executa ordinele primite, Poe este adus în fața curții marțiale sub acuzația de „neglijență grosolană în serviciu”. „Fără să soarbă sau să pleoscăie, își turna un pahar plin pe care-l dădea pe gât dintr-o singură înghițitură. Era de-ajuns pentru a cădea în amorțeală alcoolului”, mărturisea un fost coleg de clasă de la West Point.

De înțeles, dacă ținem cont de constituția fragilă și firea bolnăvicioasă a poetului. În anul petrecut la celebra academie militară americană, Poe părea atât de bătrân și de șubred încât amicii glumeau pe seama lui spunând că și-a trimis tatăl vitreg în locul lui la școală. Iritat de atitudinea copilului pe care-l crescuse, John Allan l-a dezmoștenit pe rebelul Edgar, înterzicându-i să mai calce vreodată pe proprietatea familiei.

Și-a curtat timp de trei ani verișoara de zece ani!

„Rămas și fără bani, și fără familie, Edgar Allan Poe s-a mutat la o mătușă, Maria Clemm, în casa acesteia din Baltimore. În aceeași perioadă începe să scrie povestiri pentru diverse reviste. În 1836, la douăzeci și șapte de ani, se va însura cu verișoara lui, Virginia, de treisprezece ani, fiica mătușii Clemm, după trei ani bizari de curtare, perioadă în care i s-a atras atenția în repetate rânduri asupra necuviinței de a se căsători cu o fată atât de tânără”, dezvăluie biograful Robert Schnakenberg. Chiar când cariera literară a lui Poe începea să strălucească, soția-copilă se îmbolnăvește de ftizie și moare. Lovitură devastatoare pentru Edgar! De aici înainte, viața lui va fi un permanent coșmar.

 

Ciudata dispariție din Baltimore

La sfârșitului lunii septembrie a anului 1849, Edgar Allan Poe se afla în drum spre New York. A făcut o escală la Baltimore, unde a dispărut pur și simplu pentru cinci zile! „A fost cules de pe stradă, din fața unei cârciumi irlandeze, aproape inconștient, beat criță, îmbrăcat în niște zdrențe care nu-i aparțineau”, consemnează Robert Schnakenberg. Scriitorul este internat la Spitalul Washington College și, după două zile de delir continuu, în care-i solicita doctorului să-i zboare creierii cu un pistol, Poe își dă obștescul sfârșit, strigând: „Doamne, ajută-mi sufletul chinuit!”. De remarcat că în timpul agoniei, poetul a repetat constant numele unui bărbat: „Reynolds”.

Care a fost cauza morții?

Imediat după moartea prematură a scriitorului, au început speculațiile, pentru că nimeni nu știa ce s-a întâmplat în cele cinci zile de absență. Probele sugerează că ar fi fost sechestrat de o bandă de bătăuși electorali, îndopat cu băutură și obligat să voteze de mai multe ori la alegerile pentru primăria din Baltimore - precizează biograful Schnakenberg. Este posibil ca orgia cu alcool să fi accentuat o afecțiune deja existentă, cum ar fi sifilisul sau rabia!, totul pe fondul unui diabet galopant. Cauza decesului lui Edgar Allan Poe n-a fost niciodată lămurită. Și asta în ciuda faptului că până și acum, în vremurile noastre, se fac cercetări. Ultima acțiune a fost analizarea unui fir de păr din podoaba capilară a nefericitului poet. Singura certitudine? Poe n-a murit otrăvit.

 

Școala din cimitir

Cauza morții scriitorului n-a fost încă descoperită, în schimb există o explicație plauzibilă pentru frica poetului de întuneric: a făcut școala într-un cimitir, la propriu! Când Poe urma cursurile unei unități de învățământ cu internat din Anglia, vecină cu un cimitir, profesorul de matematică ținea orele afară, printre morminte! Își punea elevii să-și aleagă câte o piatră de mormânt și apoi să calculeze vârsta decedatului în funcție de anul morții și cel al nașterii trecute pe cruce. Ora de sport - mai menționează biograful lui Poe - se ținea în același mediu plin de voie bună. Fiecare elev era obligat să dețină o mică lopată din lemn. Când murea cineva, copiii erau scoși din școală și puși să sape groapa defunctului! Revigorantă activitate!

 

„Corbul”, furat de la Charles Dickens

Faimosul poem narativ „Corbul”, de care Edgar Allan Poe era atât de mândru, și-ar avea sursa de inspirație, potrivit biografului Robert Schnakenberg, în pasărea de companie a scriitorului britanic Charles Dickens. Grip, păsăroiul vorbitor a lui Dickens, apare ca personaj în romanul polițist publicat în foileton, Barnaby Rudge, pentru care Poe a scris o cronică în 1841. Poe a apreciat ideea lui Dickens de a crea un corb vorbitor, considerând că pasărea ar fi trebuit să joace un rol mai însemnat în acțiune. Când Dickens și Poe s-au întâlnit pentru prima (și ultima) oară, în 1842, preaiubita pasăre doar ce murise, intoxicată cu vopseaua dintr-o sticlă uitată lângă grajd. Dickens i-a povestit poetului toată această dramoletă, iar Poe, revenit acasă, a introdus într-o poezie deja existentă, numită Lui Lenore, pe care o abandonase, un amenințător corb vorbitor.