Pe 12 august, Marius Florea Vizante va împlini 47 de ani, dar, până atunci, carismaticul actor a plecat într-o vacanță în vestul continentului. Evenimentul Zilei a stat de vorbă cu artistul, care a împărtășit impresii din concediu și planurile sale profesionale.

- Cât timp petreci în vacanță? Ți-ai planificat-o din timp?

-Cât mi-a permis bugetul de actor bugetar, 12 zile cu totul... E planificată de mult timp înainte. Altfel, nu te atingi de prețuri, nici la avioane, nici la cazări. Trebuie să fii un pic chibzuit, plus că actorul știe când are vacanță, nu-l surprinde nimic.

- Ce ți-a plăcut cel mai mult în Portugalia?

-Am descoperit poporul portughez, care e un român mai blând și mai ordonat. Te face să te simți foarte bine primit, fără ca cei care te servesc să se ploconească în fața ta. E un popor extrem de primitor, locurile sunt foarte frumoase, doar că natura acolo, în sud, e un pic cam aspră. Soarele e foarte puternic, oceanul e cam rece, deci nu poți să faci baie ca la Eforie, la nesfârșit. Practic, te bălăcești, strângi din dinți și te ascunzi de soare. Prețurile sunt mai mult decât acceptabile, comparabile cu cele de la noi, doar că nu găsești fructele de mare și pești la prețuri de tocăniță din România. Recomand cu căldură Portugalia, dar nu în perioada asta foarte caldă.

- Femeile din Portugalia cum ți s-au părut?

- Am constatat un pattern... Ele sunt mediteraneene așa, un pic mai păroase, dar am constatat că larga lor majoritate au această formă de clepsidră, își păstrează cumva silueta. Au mijloc, au forme feminine, îți aduc aminte de toate frescele cu spanioli sau portughezi. Mai mult de atât, sunt emancipate, dar nu masculinizate, ci feminine.

- Francezii ce impresie ți-au lăsat?

-E impresia aia că francezul e snob, cu nasul pe sus, dar când îl găsești în concediu, e o surpriză extraordinar de plăcută. E un haos controlat acolo, asta m-a impresionat. Nu simți isteria turistului român, care vrea să ia totul deodată. Și soarele, și terasele, și nisipul... Nu se aude muzică de peste tot, nu-și strigă copiii în gura mare, nu-i târăsc după ei, copiii nu se dau cu fundul de pământ.

- Cum vei petrece de ziua ta? Ți-ai făcut planuri?

-Cifra nu e prea rotundă, 47. E cam ciudățică și nu-i mică. Nu m-am gândit decât să beau un șpriț cu prietenii apropiați, să ne lingem rănile împreună, să comemorăm cei 47 de ani.

- Care ar fi cadoul perfect de ziua ta?

-Cel mai mult mi-ar plăcea să primesc o excursie. Cred că aș fi cel mai fericit. De regulă, procesul rezervării, al negocierii cu privire la stabilirea vacanței dă mari bătăi de cap, deci nu e o plăcere. Așadar, să facă și prietenii asta!

- În plan profesional, ce proiecte pregătești?

- Din păcate, film se face foarte puțin. S-a făcut o anumită gașcă și parcă ceilalți nu se mai potrivesc cu scenariile lor. Aștept provincia în ceea ce privește cinemaul. În schimb, am proiecte la teatru... Pregătesc un spectacol pe care eu l-am scris, eu îl regizez și tot eu joc în el. Sunt un fel de Sergiu Nicolaescu. Se cheamă „Viziuni”, cu subtitlul „Oameni Show”, pentru că eu joc mai mulți oameni. Apoi, încep repetițiile la Teatrul de Comedie.