Ideea că Marine Le Pen, Matteo Salvini sau ceilalți populiști și suveraniști din Europa reprezintă forțe de extremă dreapta, este o invenție a establishmentului european, care încearcă să-și păstreze monopolul puterii și să forțeze răsturnarea raportului demografic dintre nativii europeni și imigranți.

Mult la dreapta acestor formațiuni politice, pe care presa internațională le demonizează zi de zi, se află grupuri extremiste care deja au pus mâna pe arme. E vorba de voluntarii care fac parte din Batalionul Azov, legiunea străină care luptă de partea ucrainenilor în confictul cu separatiștii sprijiniți de Rusia.

Conflictul din Ucraina este unul murdar. Evident, agresorul e Rusia, care a inițiat și îi sprijină pe toate căile pe separatiști. Nici ucrainenii nu sunt, însă, niște îngeri. Animați de un naționalism care frizează șovinismul (demonstrat, de altfel, și în Bucovina de Nord), extremiștii de dreapta din Ucraina, sprijiniți de autorități, au format o adevărată Legiune Străină pentru a lupta împotriva rușilor.

Pravyi Sektor (Sectorul de dreapta), organizația care a reușit să adune majoritatea grupurilor naționaliste din Ucraina, și-a propus încă din primele zile ale conflictului să recruteze voluntari din întreaga lume. Așa s-a născut Batalionul Azov, care a fost încorporat mai târziu în Garda Națională.

Sectorul de Dreapta nu a ascuns, de altfel, niciodată importanța pe care o acordă legăturilor transnaționale, promovând asiduu recrutarea de voluntari (și mercenari).

Succesul de care s-a bucurat Batalionul Azov i-a făcut pe naționaliștii ucraineni și pe susținătorii lor din Europa să se gândească la înființarea unei adevărate „Legiuni negre” (negrul fiind culoarea fascismului).

Proiectul urmează să fie discutat în septembrie la Zagreb, în cadrul conferinței anuale a Grupului de sprijin Intermarium la care vor participa delegații din Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Norvegia, Polonia, și Suedia, susține site-ul ilgiornale.it.

„Alegerea locului (capitala Croației n.r.) nu este accidentală. De la izbucnirea războiului din estul Ucrainei, Croația a fost una dintre principalele baze de recrutare pentru voluntarii pro-ucraineni - cel puțin 30 de croați ar fi luptat pentru batalionul Azov în primii doi ani de conflict”.

De altfel, cei mai mulți dintre voluntarii și sponsori Batalionului Azov sunt veterani ai războaielor iugoslave. De aici vine, de altfel, și potențiala amenințare la adresa României. Sprijinitorii Ucrainei au în comun un catolicism  beligerant și anti-ortodox, care ar putea sprijini, la o adică, inclusiv iredentismul maghiar la adresa Transilvaniei.

De ajuns, însă, cu speculațiile. Să ne întoarcem la scopul reuniunii de la Zagreb care constă în crearea unei platforme de comunicare la nivel european, astfel încât orice posibil recrut să aibă cât mai rapid acces la informații și ajutor.

Organizatorii au suficientă experiență încât să știe exact ce au de făcut în acest sens. Platformă civică Intermarium, înființată la Kiev în 2016 pentru a propune alternative pentru actualul proiect european, a devenit rapid portavocea extremiștilor de dreapta din Europa ex-comunistă, în principal din țările Grupului de la Vișegrad și din regiunea Mării Baltice. Pe această platformă s-au bazat recrutările.

Și operațiunea a fost un succes. Din 2014, în batalionul Azov au luptat cu mii de oameni din mai multe țări, printre care Brazilia, Franța, Marea Britanie, Grecia, Irlanda, Italia, Norvegia, Spania, Statele Unite sau Suedia. Unii au ajuns în Ucraina din proprie inițiativă, cei mai mulți, însă, au fost abordați online și apoi recrutați.

Acest efort de a spori numărul recrutărilor pare să indice dorința autorităților din Ucraina, sau măcar a  naționaliștilor din Sectorul de Dreapta, de a porni o ofensivă de proporții în Donbass. În acest moment, oficial, nu se mai dau lupte, chiar dacă încălcările încetării focului sunt la ordinea zilei.

E vorba, însă, de operațiuni la scară mică. Rusia a reușit practic să-și atingă scopul: a redus riscul ca Ucraina să graviteze pe orbita euro-americană, creând un conflict similar cu cele din Moldova și Georgia. Trebuie menționat, de altfel, pentru a ne păstra obiectivitatea, că alături de separatiștii din Donbass nu luptă numai ruși, ci și soldați veniți mai ales din Serbia, dar și din Bulgaria, Belarus, Bosnia, Georgia și Macedonia de Nord.