Despre cum te apropie muzica bizantină ortodoxă de Dumnezeu, ne-a povestit părintele Arhidiacon Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale din Bucureşti și dirijorul Grupului Psaltic Tronos.

Protopsaltul Mihail Bucă a avut de mic înclinații spre această muzică, tatăl său fiind cântăreț bisericesc, un om care făcea această profesie în timpul liber. Cânta la diferite biserici și mânăstiri. „Mi-a insuflat astfel acest dar, iar în 1997 am ajuns la Catedrala Patriarhală. Am adunat în jurul meu niște băieți și am început să îi formez. Asta am simțit. Denumirea de Tronos – care vine de la Tronurile cerești, am primit-o de la Preafericitul Daniel, când a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române – un nume foarte potrivit. Un cor foarte frumos, care mă bucură pe mine, dar încerc să ascund acest lucru, să caut să fim cât mai buni”, povestește Mihail Bucă despre începuturile sale.

Muzica Bizantină se face mai întâi în strană

Dirijorul Grupului Psaltic Tronos putea să cânte foarte ușor și operă, chiar având ideea de a fi un solist. În tinerețe i se spunea Pavarotti, mai ales că încerca să imite arii ale acestui mare tenor: „Cred că a fost nevoie să mă axez spre muzica bizantină, deoarece în bisericile noastre, la vremea respectivă, nu era acest tip de muzică la un asemenea nivel. Într-adevăr, erau câteva grupuri în țară – cel de la Mănăstirea Putna, Grupul Stavropoleos – care formase o oază a muzicii bizantine. Eu am simțit că muzica bizantină nu este performată la adevărata sa valoare. Muzica aceasta, în primul rând, se face în strană, trebuie să o trăiești acolo. Ulterior se performează la catedră, dar duhul ei pentru a fi înțeleasă trebuie adus din strană către catedră. Iar de acolo pleacă spre un nivel mai academic. Cred că a fost pronia lui Dumnezeu cu mine, pe care am înțeles-o mai târziu”.

„Cel mai greu în viață este să lucrezi cu oamenii”

Protopsaltul le sugerează oamenilor să aibă dragoste către muzică, către biserică: „Dacă un om vine cu gândul ca Dumnezeu să-i ajute pe loc, în acel moment el nu face nimic bun pentru viața lui. Noi venim în biserică pentru a ne lumina. Iar această lumină pe care o purtăm o ducem și în lume, în casele noastre. Îmi doresc ca noii membri să fie oameni, iar de muzică mă ocup eu ulterior. De asemenea, țin cont și de moralitatea din rândul psalților. Cel mai greu în viață este să lucrezi cu oamenii. Să șlefuiești un suflet. Poți face ziduri, dar să șlefuiești un suflet nu este la orice pas”. Totodată, Mihail Bucă cere de la membrii Grupului Tronos să fie respectuoși cu biserica și cu oamenii din jur. Să fie îngrijiți cu ei și să aibă o dinamică în ceea ce face:

Românul păstrător de tradiții

Anul acesta, Grupul Tronos a cântat în premieră la Parlamentul European. Au avut foarte multe emoții deoarece veneau într-un loc străin pentru ei, după cum a povestit Mihail Bucă, „dar am simțit bucuria lor. Noi, românii, suntem foarte bine percepuți de ceilalți. Cred că problema noastră e că nu ne percepem pe noi înșine. Popoarele europene văd în țara noastră și ceea ce facem noi numai valori. Din păcate, noi nu știm să vedem această valoare. Străinii apreciază foarte mult aceste valori pe care le avem noi: biserica și tradițiile. Eu eram mic când străinii veneau la Mănăstirea Voroneț și urmăreau acele picturi, analizând fiecare culoare în parte. Oare noi, românii, știm să analizăm aceste lucruri? Când mergem acolo ne uităm în mare, dar nu analizăm. Noi păstrăm niște tradiții fenomenale, iar biserica le conservă cel mai bine. Atunci, biserica trebuie să fie foarte bine înțeleasă de oameni și să se facă și ea înțeleasă. Românii ar trebui să privească sus și astfel vom putea construi. Și avem în biserică exemplul Preafericitului Daniel, care a privit înainte și a făcut o imensă catedrală. Un lucru care rămâne pentru noi o bijuterie, va rămâne peste veacuri”.

Tronos a încântat mulți capi ai Bisericii

Grupul a cântat pentru Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, pentru Preafericitul Kiril, Patriarhul Moscovei și a întregii Rusii, pentru Patriarhul Teofil al Ierusalimului și pentru mulți alți conducători ai bisericilor ortodoxe. Anul acesta, la finalul lunii mai, Tronos a cântat și pentru Papa Francisc. Arhidiaconul Mihail Bucă a mărturisit că „toate aceste lucruri au fost posibile cu ajutorul și binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel. Recunosc, am avut emoții când am cântat pentru Suveranul Pontif. Chiar a fost atent la cântările noastre, fapt ce m-a bucurat foarte mult. De asemenea, au avut prilejul să cânte pentru prima dată și în Catedrala Națională cu ocazia sfințirii acesteia: „Am avut ceva emoții, îmi era teamă că nu ne vom auzi”.

 

„Ordinul Santus Stefanus Magnus”

Grupul Psaltic Tronos a câștigat numeroase premii și distincții, dar, de departe, cea mai de suflet este cea primită de la Preafericitul Daniel. Acesta a acordat grupului „Ordinul Santus Stefanus Magnus” pentru activitate. „Eu am mai primit şi alte două distincții de la Părintele Patriarh, dar nu le voi menționa căci nu sunt atât de important în această ecuație, ci vreau să îi mulțumesc Preafericirii Sale”, mărturisește protopsaltul. Pentru a ajunge la astfel de performanțe, Grupul Tronos repetă și iar repetă, până când ajung cu toții într-o anumită stare: „Muzica monodică este aparent foarte ușoară, dar parcusul ei într-un concert este foarte dificil. Trebuie să ai suflu. Când cânți în grup trebuie să îi aduni pe toți, să ai aceleași intrări și automat pregătim nuanțat o repetiție. Chem grupul mare și apoi îi separ și dezbatem anumite aspecte unde simțim că este nevoie. Tehnic mă îndrept și către emisia fiecărui om din cor. Este ca la luptă – trebuie să dea cât mai mult cu putință. Cea mai mare luptă a noastră este starea, căci lucrăm cu ea, pentru că starea cu care cântăm o transmitem și oamenilor. Dacă aceștia nu înțeleg starea noastră...”.

 

Sfaturi pentru viitori psalți

Mihail Bucă îi sfătuiește pe cei care vor să devină psalți să se gândească ce vor să facă cu această muzică, cu acea stare de psalt. „Dacă vor să vină să cânte pentru a se simți bine, să o facă. Dar nu va ține mult. Dacă vor să transmită și altora din jurul lor, atunci o vor face cu mai mare interes și bucurie. Chiar îmi doresc să vină mai mulți psalți către biserică și nu vă dați seama câte frumuseți are biserica, câte trăiri și câte nuanțe. Trebuie doar să le caute. Îmi doresc ca toți oamenii din corul Tronos să dăruiască celorlați din jur: un zâmbet, o vorbă, o strângere de mână. Un om al bisericii poate dărui dragoste în mai multe chipuri și forme”.

 

„Dacă aș putea, aș lua pe fi ecare din biserică să-l duc la poarta Raiului!”

Mihail Bucă a crescut în Pantelimon. Pentru el, acest cartier reprezintă oaza copilăriei de unde a învățat foarte multe. La început nu l-a înțeles.

„Eram un copil de maidan care juca fotbal. Părinții mei chiar erau foarte supărați pe acest lucru – că jucam fotbal. Am fost la câteva echipe – mi-a plăcut și îmi place acest sport. Eu zic că am fost un talent în fotbal, dar Dumnezeu a avut o altă lucrare cu mine. Am schimbat macazul foarte brusc către biserică, către artă. Niciodată nu m-am gândit că voi fi un om în biserică, care va aduna oameni în jurul lui spre a porni către o artă muzicală”, își amintește protopsaltul.

Legătura între preot și psalt

Mulți se întrebă dacă există vreo legătură între preot și psalt. Mihail Bucă este de părere că există o foarte mare legătură. „Sunt două entități care se ajută una pe alta. Preotul este ruga – invocă harul Duhului Sfânt. În strană, în cântările de cult, sunt foarte multe nunațe dogmatice. Preotul și psaltul sunt două vâsle. Ambele vâsle trebuie să tragă în același sens. Până la predica preotului de la finalul slujbei, există nevoie de stare. Starea dogmatică a psaltului, starea de chemare către rugăciune a oamenilor. Iar preotul, prin predică, este pecetea a ceea ce psaltul a dăruit înainte. Două lucruri care se completează: preotul este ruga, psaltul este dogma. Este nevoie de două vâsle pentru a vâsli. În această barcă se află credincioșii. Este nevoie ca fiecare preot să aibă o strană bună, un psalt bun. Să trăiești liturgic bine, ai nevoie de muzică”.

 

Gând de final

„Vreau să mulțumesc celor care vă citesc pe voi și vreau să fiți parteneri cu noi în descoperirea frumosului. Voi ziariștii sunteți ca și noi psalții: puteți aduce lumina zilei în casa fiecăruia. Și voi dăruiți ca și noi. Cei care vor să ne cunoacă, o pot face pe Facebook sau îmi pot scrie pe adresa de e-mail: bucamihail@yahoo.ro”.