O analiză publicată în cotidianul "Washington Post" pune în discuţie o serie de cinci mituri care au apărut după atentatele de la 11 septembrie 2001.

Cu o săptămână înainte de comemorarea a zece ani de la atentatele de la World Trade Center (WTC), de pe 11 septembrie 2001, prestigiosul cotidian american "Washington Post" publică o analiză care încearcă să găsească răspunsuri la câteva întrebări fundamentale legate de evenimentele de atunci şi consecinţele acestora. Nu a prevăzut niciuna din agenţiile de securitate din SUA ce urma să se întâmple? Au fost atentatele "un succes" pentru Al Qaida? A fost justificată reacţia autorităţilor de la Washington de a porni războaie în Afganistan şi Irak după evenimentele sângeroase de la New York? Analiza alcătuită de Brian Michael Jenkins, expert în problema terorismului şi consilier al Rand Corporation (think tank ce studiază politica globală pentru armata americană) propune o perspectivă lucidă asupra acestor "mituri".   "Nu a prevăzut nimeni atentatele de la11 septembrie?" Ideea că scenariul celor două avioane care au lovit "Turnurile gemene" a fost unul neaşteptat, că "inimaginabilul s-a produs" în acel 11 septembrie, este demontată de Jenkins. "Posibilitatea ca două avioane să fie deturnate şi prăbuşite în clădiri nu a fost de neconceput. Ideea datează încă din 1972, când nişte atentatori l-au împuşcat pe co-pilotul unei curse Southern Airways şi au ameninţat că vor îndrepta avionul către centrala nucleară de la Oak Ridge, Tennessee, în timpul unui incident domestic", scrie Jenkins. Mai mult, un scenariu similar a apărut în documentaţia experţilor americani după primul atentat de la World Trade Center, din 1993. "O echipă de consultanţi, printre care mă număram şi eu, care a fost angajată să studieze potenţiale ameninţări, a identificat ca un scenariu posibil prăbuşirea unui avion într-unul dintre turnuri", arată expertul american. Mai mult, în 1994, teroriştii care preluaseră controlul asupra unui avion Air France au discutat despre posibilitatea de a îndrepta aeronava către Turnul Eiffel. Iar un complot terorist descoperit în 1995, în care era implicat Ramzi Yousef, unul dintre teroriştii din 1993, de la WTC, şi Khalid Sheik Mohammed, cel care s-a declarat arhitectul 9/11, arată că aceştia s-au gândit să prăbuşească un avion cu explozibil în sediul CIA. "Cu toate acestea, atacurile de la 11 septembrie au transformat percepţia noastră asupra a ceea ce este plauzibil sau nu. Scenarii teroriste care păreau trase de păr pe 10 septembrie 2001, au devenit idei de lucru o zi mai târziu(...). Aceste mediu eliberat de scepticism  a sporit frica populaţiei şi a mărit cheltuielile pentru securitate", scrie analistul american. Cât "succes" a avut de fapt Bin Laden? O altă idee apărută după atacurile de la WTC a fost că Al Qaida de fapt a înregistrat un "succes" cu atentatele, slăbind puterea americană. Brian Jenkins crede că, în rândul teroriştilor, această certitudine venea din credinţa liderului Osama bin Laden potrivit căreia SUA sunt o putere "golită", care va claca în faţa unui atac pe propriul teritoriu. "Din punctul său de vedere, americanii nu ar fi avut puterea să suporte pierderile şi un atac devastator pe teritoriul lor i-ar fi alungat din Orientul Mijlociu. În 1996, când a declarat război SUA, Bin Laden a subliniat că americanii şi-au retras trupele din Liban după bombardarea taberei de puşcaşi marini din Beirut, din 1983.(...) Mulţi dintre comandanţii Al Qaida nu au fost de acord cu asta, spunând că dacă vor înfuria SUA, atenţia americanilor se va îndrepta către grupările teroriste şi aliaţii lor. Când SUA au făcut exact ceea ce ei au prezis, Bin Laden a întors discursul, spunând că intenţia lui a fost de fapt să provoace la un război care va ridica tot Islamul împotriva americanilor. Nici asta nu s-a întâmplat", scrie Jenkins. Reacţia SUA după 9/11: o exagerare? Războaiele ce au urmat după atacurile din 11 septembrie au fost şi sunt punctele care au atras în direcţia SUA cele mai durec critici. Între analişti a apărut dezbaterea că de fapt administraţia americană "ar fi exagerat" dup 9/11, scrie Jenkins. "La acea vreme, însă, nimeni nu ştia câte alte atacuri se pregăteau. A fost necesar un răspuns imediat pentru a distruge nucleul terorist care era responsabil de 9/11. Nicio administraţie, republicană sau democrată, nu ar fi putut aştepta să vadă dacă atacurile n-au fost de fapt anomalii", e de părere Jenkins. Acesta apără şi ideea că invazia Irakului nu a fost "o exagerare după 9/11". Jenkins cataloghează intrarea trupelor americane peste regimul lui Saddam Hussein drept "o decizie strategică luată de administraţia Bush pentru a îndepărta un guvern ostil şi o potenţială ameninţare". "Dar faptul că invazia a fost portretizată drept parte dintr-un război global asupra terorismului - cu scopul de a primi sprijin politic în SUA - nu înseamnă că ea chiar asta a fost. De fapt, războiul a dus la o imensă deturnare de fonduri alocate iniţial pentru lupta anti-terorism şi a fost o binecuvântare pentru recrutarea de adepţi Al Qaida". Teroriştii şi arma nucleară Un alt "mit" născut din atacurile de la WTC aduce, din negurile Războiului Rece, o frică ce părea îngropată după 1990: au teroriştii arme nucleare şi urmează să le folosească? Jenkins descrie cum, după 9/11, o sursă CIA, numită "Dragonfire" susţinea că  teroriştii Al Qaida au reuşit să aducă o armă nucleară în New York. "S-a dovedit că sursa greşea, dar, în umbra 9/11, posibilitatea ca Al Qaida să deţină arme nucleare a devenit o obsesie", spune Jenkins. "Cu toate acestea, deşi liderii Al Qaida au ambiţii nucleare, nu există dovezi că ar avea astfel de arme", adaugă analistul. "Au pierdut americanii din libertate?" Atentatele de la WTC au dus la înăsprirea măsurilor de securitate ale SUA şi, inevitabil, au apărut imediat critici care susţineau că astfel s-au redus libertăţile cetăţenilor. Jenkins dezbate, în ultima parte a analizei sale, această idee. El este însă de părere că a principiile Constituţiei americane au rămas neatinse. "Deschiderea de centre preventive de detenţie a suspecţilor de terorism, o procedură obişnuită în multe ţări democratice, a fost respinsă. Guvernul l-a reţinut pe Jose Padilla, cetăţean american şi agent Al Qaida, pe motiv că ar fi "inamic combatant", dar cazul său a fost totuşi deferit justiţiei. Şi măsurile de securitate interne au fost sporite, dar Congresul a respins însă ideea înfiinţării unui serviciu intern specializat - un echivalent american al MI5", dă Jenkins câteva exemple. Analistul e de acord totuşi că, după 11 septembrie 2001, americanii au fost martorii unei "expansiuni a autorităţii executive", "în special în privinţa punerii în aplicare a procedurilor din 1978, care prevăd autorizarea legală a supravegherii electronice". "Însă valorile SUA au eşuat în felul în care combatanţii străini au fost trataţi şi la modul în care s-a procedat cu suspecţii prinşi peste graniţă, care au fost ţinuţi în închisori secrete sau trimişi în ţări unde au fost supuşi la tortură(...)", trage autorul concluzia.  CITIŢI ŞI:

• 9/11 - 10 ani. America are o problemă: duce lipsă de duşmani
• Cât de mult se tem americanii de atentate la 10 ani după 9/11
• Tragedia 9/11: Un fost consilier prezidenţial acuză CIA că a vrut să îi recruteze pe atentatori