Pentru cei care îl consideră sfânt pe Arsenie Boca, cel mai mare dintre marii duhovnici ai Ardealului, chiar şi în absenţa unei canonizări oficiale, ziua de 28 noiembrie este de multă vreme sărbătoare cu cruce roşie. Zeci de mii de oameni iau drumul Prislopului pentru a se închina la cel mai celebru mormânt de pe teritoriul României şi pentru a-şi lăsa discret acolo grijirile şi frământările pământeşti.

Anul acesta se împlinesc 27 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Arsenie Boca. Majoritatea celor ce îngenunchează în faţă crucii de la mormântul Arsenie Boca spun că l-au simţit pe părinte în preajma lor. Au simţit că păcatele lor le sunt iertate, iar rugăciunile le sunt ascultate şi chiar îndeplinite. „Am fost la mormântul părintelui de trei ori. De fiecare dată l-am rugat să mă ajute să construiesc o biserica”, povesteşte preotul Constantin Stuparu, paroh al bisericii Sf. Nectarie din Branişte. 

Credinciosii vorbesc mereu despre minunile care se fac prin rugaciunile parintelui. „Mie, parintele Arsenie, prin rugaciunile sale, mi-a vindecat copilul bolnav. Vai! Copilul meu era sa moara, era sa se intample un necaz, un accident si cred ca numai rugaciunea parintelui Arsenie ne-a izbavit si ne-a scapat copilul de la o moarte napraznica sau de la alte necazuri”, a spus unul dintre acestia.

Una din cele mai de răsunet minuni petrecute recent la mormântul sfântului este apariţia unei siluete luminoase surprinsă de o  femeie în în mai multe fotografii. Silueta umană apare în preajma oamenilor care se roagă. Femeia este convinsă că silueta nu poate aparţine decât părintelui.

Nu este însă singura întâmplare de acest gen. Un alt pelerin a surprins în urmă cu ceva vreme imagini similare - o lumină extrem de puternică cobora din cer exact peste mormântul lui Arsenie Boca.

Alţi credincioşi au mers chiar mai departe şi au susţinut că au zărit chipul părintelui în locuri care mai de care mai bizare. O familie din Bucureşti susţinea anul trecut că după ce s-au întors din pelerinaj de la Prislop, chipul părintelui a apărut pe podeaua din beton a casei.

 

Sfântul Ardealului, Soarele şi Luna ortodoxiei româneşti, cum este carcterizat adesea Arsenie Boca s-a stins la 28 noiembrie 1989 în chilia să de la metocul mănăstirii Prislop (aşezământ din oraşul Sinaia). Oficial, decesul Părintelui a survenit în urmă unor probleme de sănătate, dar cauzele morţii sale au rămas învăluite în mister.

Se spune că Părintele ar fi fost chemat de Ceauşescu cu câteva luni de zile înainte de moarte şi i-ar fi spus acestuia: „Vezi ce faci, că nu este bine, da-le mâncare la oameni, da-le libertate, că nu e bine”. După ce a ieşit de acolo, l-a urmărit Securitatea şi la ieşirea din Bucureşti au fost somaţi să se oprească. Şoferul nu voia, dar Părintele i-a spus: „Opreşte, că te împuşcă, te omoară, şi tu ai copii. Pe mine o să mă maltrateze, dar de mine nu rămâne nimic în urmă”. Şi atunci şoferul a oprit. Au venit doi securişti, l-au scos din maşină, l-au mutat într-o altă, ulterior fiind predat fără suflare măicuţelor la Sinaia, conform mărturiilor apărute după căderea comunismului. Cum a decurs maltratarea părintelui nu se ştie exact, dar cu siguranţă a fost supus unor torturi îngrozitoare, spune Dan Lucinescu în cartea să “Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre”. “Degetele mâinilor i-au fost distruse. Arătătorul de la mâna dreapta a fost singurul scos din patrafir, în sicriul Părintelui, pentru a fi sărutat. În mod normal, mai ales în cazul unui duhovnic atât de iubit de credincioşii lui, se scoate întreagă mâna. Pe figura Părintelui, al cărui corp era aşezat în sicriu, la Mănăstirea Prislop unde a fost îngropat, se vedeau pe pomeţii obrazului arsuri circulare, în diametru de cca doi cm, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme” (sursă citată).

Înmormântarea a avut loc pe 4 decembrie 1989. Părintele era îmbrăcat în haine preoţeşti, veşminte pe care nu le mai purtase din 1959, când i s-au înscenat nişte nereguli financiare pentru a fi scos din monahism şi îndepărtat de la altar. Ucenicul sau, Presfinţitul Daniil Stoenescu, acum episcop în Varsetul Voivodinei (Serbia), îşi amintea că la ultima lor întâlnire de la Prislop, din decembrie 1988, Părintele a plâns şi a profeţit: „Îmi pare rău pentru voi. Frică e de la diavol… Îmi pare rău pentru voi. Vor cădea mulţi dintre cei aleşi. Va vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi… Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor”. Dar Părintele continuă să le vorbească credincioşilor prin profeţiile şi predicile scrise pe zidurile bisericuţei Sfântul Nicolae de la Drăgănescu. Tot acolo se află şi profeţirea morţii domniei sale, atât de subtil (şi totuşi atât de limpede) formulată prin zugrăvirea morţii martirice a Sfântului Ştefan cel Nou, prăznuit tot la 28 noiembrie şi al cărui destin semăna izbitor cu cel al lui Arsenie Boca.

Mănăstirea Prislop este o mănăstire din România situată în apropierea satului Silvașu de Sus, județul Hunedoara. Este situată la circa 30 de kilometri mai spre sud de Hunedoara și aproximativ 10 kilometri sud de Hațeg.

Ea mai este cunoscută și sub denumirea de Silvaș, după satul în care se află și poartă hramul Sfântul Evanghelist Ioan și a Sfintei Cruci.

La mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie – Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie – ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca, şi 26 decembrie – Sfântul Nicodim.