Acum 25 de ani, cu pletele în vânt, avea o figură de Christ și vorbele sale erau ascultate de zeci de mii de români, din celebrul balcon al Universității din București, asemenea cuvintelor Mântuitorului. Avea pe față ceva din tragismul Lui și a lipsit puțin să devină un martir. L-au bătut minerii sau cine erau cei îmbrăcați în salopete de miner și era cât p-aci să fie decapitat. A stat patru zile în comă. Astăzi este tuns scurt și e cărunt. I-au rămas doar cearcănele.

A refuzat, constant, aparițiile publice. S-a zvonit că ar fi avut afaceri mijlocite de fostul director al SRI, Virgil Măgureanu. A încercat și o carieră în politică, dar își pierduse, deja, charisma. În ultimul său interviu dat unui ziar – Evenimentul zilei, în decembrie 2011 – spunea, misterios: „Am ce spune, dar n-am de ce! Provin din altă lume... A mea a murit sau e scufundată!”. Astăzi, la un sfert de veac de când era profetul „golanilor” din Piața Universității, Marian Munteanu a apărut, din nou, la televizor. „De câte ori rememorăm acele clipe, propun să vă imaginați cum ar fi arătat România dacă regimul instalat în 22 decembrie 1989 ar fi mers pe linia pe care și-o propusese. Probabil, recentul acord de la Minsk nu ar mai fi fost semnat acolo, ci la București, pentru că aceasta era linia pe care găsiseră de cuviinţă exponenţii noii puteri politice să o afirme în primele luni ale anului!”, ridică vocea, de-acum în pustiu, Marian Munteanu. Apoi continuă în același registru: „Noi eram tineri. Nu eram specialiști în domeniile acestea așa cum erau, luaţi-o ca pe o glumă, domnul Iliescu, Petre Roman și alţii. Erau mari specialiști. Dar am putut observa un lucru din prima clipă, un lucru foarte grav: înșelăciunea. Pentru că acest regim s-a instalat de la bun început prin înșelăciune. Au încercat în mod evident, vizibil și aproape năucitor să mintă o țară întreagă, un popor întreg, și să mintă o istorie întreagă”.

FOTO: Cu o cămașă cu brațe largi, cu brâu lat țărănesc și o voce ușor răgușită, Marian Munteanu era o apariție charismatică. Aici este imortalizat alături de Cristian Pațurcă, autorul „Imnului Golanilor” FOTO: EVZ

„Aș fi vrut să fiu mai folositor decât sunt!”

„Dacă vrei să înțelegi cum funcționează un sistem, poți începe și cu fenomenele marginale. Așa operează «democratura »! Manevrează oamenii”, declara pentru EVZ, în 2011, omul care l-a speriat în primăvara lui ’90 până și pe Ion Iliescu. Îndrăzneala aceea era să-l coste capul, la propriu. „Aș fi vrut să fiu mai folositor decât sunt! Da’ nu e o dezamăgire. E o constatare! Mi-ar fi plăcut să fiu mai util”, ofta Marian Munteanu. Se dădea important: „Poate, pentru unii n-am fost prea confortabil!”. Discursul său amintește de al camarazilor lui Zelea- Codreanu: „În România e un fenomen anticultural. Valorile sunt dezagregate. A fost abandonată statalitatea! Structurile au consfințit! Începând cu cele militare… Au abandonat statul și au creat o butaforie menţinută prin doi vectori de mesaj cultural: bufoneria și bășcălia”. Spune, însă, că doctrina legionară îi era străină: „Am fost de dreapta și atât. Eram de dreapta... Am doar simpatii personale. În România nu e niciun curent!”. Doctrina Mișcării Legionare și discursurile Căpitanului l-au atras, că s-a zis că e simpatizant? „În momentul ăla nu le cunoșteam... Sunt lucruri acolo care nu-s bine cunoscute... E o problemă a istoriei, nu a contemporaneităţii! Amuzantă, dar și întristătoare era acuzația că suntem legionari și noi habar n-aveam de doctrină! Păi, de unde s-o fi citit? Țuțea nu ne spunea nimic. Ne menaja”, spunea, evaziv, Munteanu.

Enigmatic și cuminte

Astăzi, după 25 de ani, vorbește la modul general: „Cred că am fost mulți cei care au suferit…, o țară întreagă. Au fost repercusiuni grave pentru întreaga țară. Din punctul de vedere al celor care au participat atunci nu e nicio îndoială că evenimentele tragice s-au desfășurat cu sprijinul autorităților, nemaivorbind de problele care au fost”, a spus acesta. „A fost o anchetă care a fost în mod misterios oprită. Era un număr important de oameni care urmau să fie chemați la audieri, dar, printr-o decizie la nivel înalt, investigația a fost oprită”, este singura referire, la obiect, a lui Marian Munteanu, în ultimele sale apariții televizate. Minerul Domokos Denes a vrut să-l decapiteze. Are ceva să-i spună? „ Nimic, sănătate!”.

Ortacul care i-a vrut capul lui Munteanu a murit

Domokos Denes, ortacul din Petroșani care a făcut opt ani de pușcărie pentru că a încercat să-i taie capul lui Marian Munteanu, în 14 iunie 1990, a murit acum doi ani, într-un accident de mașină. A susținut tot timpul că a fost închis pe nedrept. În 1990, Denes Domokos avea 28 de ani de muncă în subteran. Fără secure n-avea ce să caute în mină. În iunie ,90, a ieșit din șut și a ajuns, cu alte sute de mineri, în București. În Piața Universității avea cu el echipamentul regulamentar, inclusiv securea. Iar toporul din mâna lui Domokos, a hotărât Justiția, era cât pe ce să-i reteze capul lui Marian Munteanu. A fost închis opt ani pentru tentativă de omor și a devenit singurul ortac condamnat pentru mineriada din iunie 1990. S-a spus că dacă venea cu capul lui Munteanu nevasta i-ar fi dat un kil de țuică.

Cinismul lui Ion Iliescu

Coordonatorul aducerii minerilor în București și cel care a ordonat intervenția brutală din Piața Universității este Ion Iliescu (foto), președintele de atunci al României. Cu cinism, Iliescu a răspuns, când reporterii l-au întrebat dacă redeschiderea dosarului Mineriadei îl afectează: „Am fost contemporan cu evenimentele și am avut niște răspunderi, dar asta e cu totul altceva”. „Oricine este liber să analizeze, să comenteze evenimente trăite, mai apropiate, mai îndepărtate”, a adăugat Iliescu. A mai spus că în 13-15 au fost „niște fenomene și niște manifestări”. „Nu e nicio problemă”, a mai adăugat Iliescu.

FOTO: Ion Iliescu