25 DE ANI de la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Filmul celor trei zile. Război civil în București

25 DE ANI de la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Filmul celor trei zile. Război civil în București

Minerii au atacat cu ferocitate. Miron Cozma era doar de o lună liderul lor, ceea ce a făcut ca el să nu aibă o implicare activă în evenimentele din 13-15 iunie din București.

13 IUNIE

Ora 4.00: Poliţia degajează Piaţa Universităţii. Se fac arestări. La operaţiune au fost 1.480 de poliţişti şi militari. Bilanţul operaţiunii: 6 răniţi uşor (4 persoane găsite sub corturi), doi militari, nici un deces. Au fost arestate 263 persoane: 187 de bărbaţi, 76 de femei, 16 tineri între 14 şi 18 ani şi 29 de tineri sub 14 ani.

Ora 5.00.

Ne puteți urmări și pe Google News

Este atacat şi devastat Institutul de Arhitectură. Mai mulţi studenţi sunt arestaţi. 

Ora 6.00.

Marian Munteanu, liderul studenţilor, este arestat. Va fi eliberat în jurul orei 15.30.

Ora 8.30: Studenţii şi profesorii de la Arhitectură protestează:„Unde ne sunt colegii?”.

Ora 11.00: Muncitorii sunt mobilizaţi pentru a ajuta forţele de ordine. Numele de cod al acţiunii era „Dunărea”. Circa 5.000 de muncitori de la IMGB pornesc spre centrul Capitalei. Muncitorii ajung la Arhitectură; sunt lăsaţi să treacă de bariera forţelor de ordine şi devastează instituţia, maltratând studenţi, profesori şi trecători.

Ora 14.00: Ministrul învăţământului, Mihail Şora, soseşte la Arhitectură.

Ora 15.00-15.30: Bucureştenii vin în Piaţa Universităţii. Sunt create baricade. Încep violenţele. Manifestanţii aruncă pietre cerând eliberarea arestaţilor. Accesul spre strada Arhitecturii era barat de un autobuz al poliţiei. Zvonurile că în duba poliţiei ar fi arestaţi sau cadavrele victimelor declanşează atacul. Poliţiştii din spate vin în ajutorul colegilor, apar primele sticle incendiare. O maşină a poliţiei este incendiată.

Ora 16.00: Mulţimea ocupă piaţa, deşi perimetrul era înconjurat de cordoane ale poliţiei. Mai multe vehicule sunt incendiate. Focul se întinde la imobile şi parterul Universităţii. Forţele de ordine dispar. Piaţa Universităţii este ocupată de bucureşteni. O echipă a Televiziunii transmite imaginile unui război civil în centrul Bucureştiului. Ora

16.30. Este redeschis balconul Facultăţii de Geografie, tribuna manifestanţilor.

Ora 17.00: Marian Munteanu îndeamnă din balcon la non-violenţă „trebuie să fim foarte atenţi, … pare a se pregăti o mascaradă de proporţii”. Îi îndeamnă pe manifestanți să meargă la Poliția Capitalei.

Ora 17.30: În Piaţa Universităţii se strigă: „La poliţie!”. Mii de oameni pornesc spre Calea Victoriei. Sunt ceruţi arestaţii de dimineaţă, care fuseseră eliberaţi de la Măgurele, însă nimeni nu le spune. La poliţie, o cameră de la primul etaj ardea. Clădirea este atacată cu pietre şi pantofi. Sunt aruncate sticle incendiare şi o grenadă. Nici un poliţist nu îşi face apariţia. Sunt atacate de manifestanţi şi clădirile Ministerului de Interne şi SRI. Nici acolo forţele de ordine nu intervin.

Ora 17.30 - 17.45: Ion Iliescu, preşedintele ţării, cheamă cetăţenii „să respingă violenţele iresponsabile”.

Ora 19.00: Jurnalul Televiziunii de la ora 19.00 prezintă imaginile din Piaţa Universităţii, stârnind mânia unor manifestanţi care vin în calea Dorobanţilor. Sunt lăsaţi să intre, emisia este întreruptă. Forţele de ordine încep apoi să bată manifestanţii. Revine emisia cu o imagine care o reia pe cea din decembrie ’89. Preşedintele Televiziunii, Răzvan Theodorescu, anunţă că redactorii s-au baricadat. Turnul Televiziunii ia foc, iar Poliţia Militară e pasivă.

Ora 20.00: Un crainic anunţă că Televiziunea este atacată. Emisia cade.

Ora 21.00: Într-un comunicat, Iliescu anunţă: „(...) Acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar s-au intensificat(...).Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării care şiau dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare, de a concura cu forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii(...).” Continuă atacurile la Ministerul de Interne. Aici apar primii morţi ai Mineriadei: Velicu Mocanu, 22 ani; Mitriţă Lepădatu, 25 ani, Constantin Mihai, 31 de ani, ucis de un glonţ tras de la o fereastră.

Ora 23.30: La Televiziune rămăseseră cam 200 de manifestanţi. Paraşutiştii capturează 30-40 de manifestanţi.

Ora 23.30: Gelu Voican- Voiculescu, viceprim-ministru, ajunge la Televiziune cu mai mulţi ofiţeri. Cineva se pronunţă pentru chemarea minerilor în apărarea Televiziunii.

14 IUNIE

Ora 0.30: La Ministerul de Interne, dintr-un elicopter se aruncă fiole cu gaze lacrimogene. Vin paraşutiştii şi fac baraje. Militarii trag după fugari.

Ora 2.40-2.45: Se trage cu muniţie de război pe Calea Victoriei. Printre cei seceraţi se şi numără Dragoş Drumea, de 19 ani. În zori, venind de la Televiziune, Voican-Voiculescu anunţă soldaţilor din centru venirea minerilor, deşi Piaţa Universităţii era sub controlul forţelor de ordine. Puţinii demonstranţi rămaşi făceau rugăciuni.

Ora 4.00: Forţele de ordine părăsesc Piaţa.

Ora 4.30: Între 10.000 şi 12.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte sosesc în Gara de Nord. Iliescu le cere „să ocupe şi să cureţe Piaţa Universităţii”.

Ora 5.00: Minerii strigă: „Moarte golanilor!”, „Moarte intelectualilor!”. Intră în Piaţa Universităţii, apoi în Facultatea de Geografie. Unii studenţi sunt bătuţi. Laboratoarele sunt distruse. Poliţia pune la dispoziţie dubele pentru arestări. Palatul Victoria devine centru de triere al arestaţilor. Minerii sunt concentraţi în Piaţa Universităţii, Ministerul de Interne şi Cercul Militar. Ţintele lor sunt toţi cei care arată a intelectuali. Pentru unii manifestanţi fuseseră distribuite poze. Instituţii din centru, sedii ale partidelor politice de opoziţie, ale asociaţiilor antiguvernamentale, redacţii ale ziarelor anti-FSN sunt devastate. România liberă este împiedicată să apară timp de patru zile. Poliţia secondează minerii. Se fac arestări în Rahova şi Ferentari; cetăţenii romi sunt bătuţi fără motiv.

15 IUNIE

După-amiaza, la ROMEXPO, Iliescu mulţumeşte minerilor pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării”: „Cu ajutorul vostru, au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-CD: depozit de sticle incendiare, droguri, seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piaţa Universităţii şi armament. La clădirea Asociaţiei 16-21 Decembrie, depozite de bâte şi alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe, în subsolul Universităţii s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au folosit în această perioadă. Cum se poate motiva în sediul unui partid politic, în sediul unor asociaţii declarate apolitice, prezenţa unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniţii, de droguri şi arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva aşa ceva?”. Toate aceste probe nu au putut fi aduse în instanţă şi nici măcar invocate ulterior.