20 februarie 1944 - Scufundarea SF Hydro. Cum a reușit rezistența norvegiană să lase fără apă grea Germania nazistă.

20 februarie 1944 - Scufundarea SF Hydro. Cum a reușit rezistența norvegiană să lase fără apă grea Germania nazistă.

Norvegia a fost o piesă grea în angrenajul luptei științifice a celui de Al Treilea Reich pentru a realiza bomba atomică. Beneficiind de colaboraționismul total al partidului nazist local condus de Vidkun Quissling (norvegienii au renunțat la termenul obișnuit pentru trădător, substantivul comum fiind quissiling după 1945), Germania a folosit Norvegia pentru planurile sale de a crea bomba atomică dar și pentru a adăposti celebrele distrugătoare uriașe ale Kriegsmarine cum ar fi Tirpitz sau Bismarck în fiordurile norvegiene.

20 februarie 1944 -pregătirea misiunii

Primul succes al misiunii norvegiene fusese distrugerea centralei electrice de la Vemork care putea produce 60 megawați de energie electrică, energie folosită la producerea apei grele, Aceasta era stocată într-o zonă secretă din Norvegia iar naziștii au decis să o transporte neîntârziat în Germania. Apa grea se bazează pe un izotop de hidrogen numit deuteriu. Ea era utilă în procedeele tehnologice care vizau răcirea reactoarelor care trebuiau să asigure fisiunea nucleară, care stă la baza exploziei atomice.

Pentru transportarea butoaielor cu apă grea, se folosea rețeaua feroviară. Vagoanele cu butoaie trebuiau încărcate pe un ferryboat. Un depozit militar de pe malul lacului Tinn trebuia să le găzduiască până când ferryboat-ul le-ar fi dus în  siguranță spre un punct de debarcare Nottoden de unde să fie preluate în siguranță spre Germania.

Aliații trebuiau să distrugă ferryboat-ul în punctul cel mai adânc al lacului astfel încât să nu existe nicio șansă de salvare nici pentru echipaj nici pentru încărcătură.

20 februarie 1044 - scufundarea ferryboatului SF Hydro. Acesta era un ferryboat vechi lansat la apă la 10 decembrie 1914 cu o capacitate de 494 tone.

Unde era depozitată apa grea

Apa grea era depozitată în 39 de butoaie. Echipa aleasă să execute misiunea era formată din doi muncitori care trebuiau să ajungă pe vas motivând că nu au unde dormi noaptea aceea și trei sabotori. Muncitorii au reușit să se infiltreze și la adăpostul nopții, sabotorii au fost la bord, după ce au tăiat un gard de protecție.

Ei au plasat circa 9 kg de trotil într-o zonă vulnerabilă a calei, fiind calculat ca ceasul declanșator să acționeze când vasul urma să fie ăn larg, la punctul cel mai adânc adică undeva spre miezul nopții de 19/20 februarie 1944. Diametrul zonei de explozibil a fost de 3,6 m, iar gaura trebuia să aibă circa 6 mp.

cu circa 90 de minute înainte de miezul nopții, în timp ce naviga, ferryboat-ul s-a zguduit din cauza exploziei în raza farului de la Urdalen. Vagoanele de tren au rupt tampoanel.e care le țineau fixe și au plonjat în lacul care a înghițit vasul și cei 19 membri ai gărzii și echipajului, majoritatea norvegieni.

Putem spune că lovitura dată de rezistență se apropia de cea a lichidării lui Heydrich sau Kubbe, ori de consecințele economice ale actului românesc de la 23 august 1944.

Germania a rămas astfel și fără centrală și fără apa grea deja produsă.

Sursa foto: Wikipedia