După luptele crâncene din ultimele patru zile, Timișoara, devine la 20 decembrie 1989 primul oraș liber din România. Armata fraternizează cu protestatarii și se ordonă să nu se mai tragă.
20 decembrie 1989 este ziua victoriei pentru timișoreni. Demonstranții de grupează în Frontul Democratic Român pentru a organiza mișcarea de rezistență. Pentru prima dată, generalul Ștefan Gușă ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi și interzicerea folosirii armamentului.
Coloane cu zeci de manifestanți care nu au mai intrat în fabrici mărșăluiesc prin oraș. Pe la 13.00 coloanele de manifestanți ajung în piața Operei care a devenit ulterior Piața Victoriei. Militarii fraternizează pentru prima dată cu manifestanții. La 14.00 deja se retrag în cazărmi, iar autoritățile locale nu își mai exercită autoritatea asupra orașului.
Atunci, în după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, Timișoara devine primul oraș liber din România. Tot atunci primarul orașului primește de la manifestanți o serie de revendicări. Printre cele mai importante erau acelea ca răniții și morții să se întoarcă la familiile lor.
De asemenea oamenii cer demisia lui Nicolae Ceaușescu și circulația liberă. La 14.30 Constantin Dăscălescu însoțit de Emil Bobu aterizează la Timișoara.
20 decembrie 1989, se declară stare de necesitate la Timișoara
Dăscălescu acceptă negocierile cu 13 manifestanți dintre cei aleși de mulțime. La ora 18.00 au loc alte negocieri, demiterea lui Ceaușescu fiind cap de afiș. Acest lucru nu i s-a transmis dictatorului, au fost însă eliberați o parte dintre arestați și oamenii au primit trupurile martirilor care nu fuseseră incinerate.
În aceiași zi, Nicolae Ceaușescu revine din vizita din Iran. Are un discurs televizat în care spune că ”elemente huliganice” au provocat distrugeri de tip fascist. Totul pentru a diviza țara și a o destabiliza. De vină erau ”agenturile străine” și românii care au decis să își vândă țara pentru ”un pumn de dolari”.
Recunoaște că armata a intervenit, dar nu spune absolut nimic despre zecile de morți și sutele de răniți de acolo. După discurs, Ceaușescu declară stare de necesitate și îl numește pe Victor Stănculescu comandat militar al Timișoarei.