12 nevoi ale copiilor ca să se simtă iubiți | Cu românul la psiholog

12 nevoi ale copiilor ca să se simtă iubiți | Cu românul la psiholog

Când în familie apare un copil, el nu vine cu o carte de instrucțiuni de folosire, astfel că, de cele mai multe ori, ne pune în mare dificultate. Sunt lucruri pe care le învățăm de la cei apropiați sau de la familie, cu ar fi igiena sau hrana micuțul, însă când vine vorba de relația părintecopil, fiecare are dreptul să fie autentic și să construiască această relație, așa cum își dorește să își modeleze copilul

Instinctul matern, de cele mai multe ori, ne salvează în situațiile în care, în mod normal, nu am ști cum să procedăm. În toate familiile în care apare un copil, fără doar și poate, părinții încearcă să îi ofere micuțului tot ce ei își închipuie că el ar avea nevoie sau tot ce nu au avut ei parte, copii fiind.

FOTO: Relația copilului cu părinții săi este definitorie pentru adultul în care se va transforma FOTOGRAFII: SHUTTERSTOCK

Ne puteți urmări și pe Google News

Specialiștii au ajuns la concluzia, după ani de cercetări, că un copil are 12 nevoi ce trebuie satisfăcute de părinți pentru a se simți iubit.

  • CONFIRMARE. Sunt dese momentele în care nu le confirmăm valoarea sau o anume activitate. Cu alte cuvinte, dacă fac corect un lucru uităm să punctăm ceea ce fac corect, în schimb dacă ar fi făcut ceva greșit am fi știut să îi corectăm. Dezechilibrul între remarcile negative și cele pozitive pot afecta în timp stima de sine a copiilor.
  • RECUNOAȘTERE. Se întâmplă ca și adulții să greșească, însă evită să recunoască în fața micuților că au greșit. Acest lucru îi va determina pe copii să procedeze la fel. În același timp, noi avem pretenția de la ei să recunoască atunci când fac boacăne.
  • ASIGURARE. Este important ca cel mic să fie sigur că în relația cu părintele este în siguranță, că nu este molestat sau că împreună cu părintele poate găsi o soluție la problema sa.
  • APROBARE. Când copilul are dreptate într-o anumită situație sau are argumente solide și pertinente, părintele trebuie să-l aprobe dându-i încredere că are pricipii corecte.
  • ÎNCURAJARE – dacă micuții sunt încurajați să experimenteze lucruri noi au foarte multe de câștigat. Dacă încearcă, își dezvoltă imaginația, creativitatea și învață lucruri noi. Iar dacă în urma „experimentelor” lucrurile nu ies î n to tdeauna bine, vor învăța să corecteze o greșeală și să îndrepte o situație neplăcută în care se află. Dacă sunt și sprijiniți de părinți, atunci succesul este garantat.
  • RESPECT. Toți părinții își doresc să fie respectați de copiii lor, dar puțini realizează că cel mic învață să respecte din relația pe care acesta o are cu adulții, mai cu seamă din relația cu părinții săi. De aceea este important să le respectăm deciziile, însă nu înainte de a le prezenta riscurile sau motivele pentru care dvs., ca părinți, nu susțineți varianta lor. În altă ordine de idei, este important ca în vocabularul părinților să nu existe cuvinte care le-ar afecta stima de sine a micuților, de genul: „Prostule! Cretinule! Nu ești bun de nimic!”. Nu uitați! Copiii, odată cu anii, cresc și vă vor servi tot ce le-ați oferit în această primă parte a vieții lor.
  • ÎNCREDERE. În spatele unui copil dezvoltat emoțional corespunzător vârstei sale stă, cu siguranță, un părinte care își susține copilul și care îl încurajează la orice pas în a lua decizii corecte și sănătoase pentru viața sa. Încrederea în părinți și, mai târziu, în societate, depinde de mediul în care copiii cresc și se dezvoltă.
  • GRIJA. Este esențial pentru cei mici să se simtă ocrotiți de adulți și ca aceștia să aibă grijă de ei atunci când sunt bolnavi. În primii ani de viață, micuții nu știu cum să se ferească de pericole sau cum să gestioneze situația când sunt bolnavi. Experimentând alături de familie, cei mici își dezvoltă și mecanismele de apărare, lucru esențial în dezvoltarea lor armonioasă.
  • ACCEPTARE. Mulți părinți au așteptări din cele mai diverse de la copiii lor și de prea puține ori țin cont de înclinațiile celor mici. Trebuie să ne acceptăm copiii așa cum sunt, cu calități și cu defecte sau imperfecțiuni pentru că nici noi, ca părinți, nu suntem perfecți.
  •  APRECIERE. Acest aspect este cu atât mai important atunci când în familie sunt mai mulți copii. Aprecierea trebuie să vină pentru fiecare în parte, pe palierele potrivite fiecărui copil.
  • ÎNȚELEGERE. Prin înțelegere se pot identifica foare ușor problemele prin care micuțul trece, indiferent de natura acestora - medicale, sociale, de relaționare. Iar o problemă identificată este o situație pe jumătate remediată.

Pentru a oferi o educație sănătoasă și pentru a implementa în viața copilului nostru obiceiuri sănătoase trebuie să fim noi, ca părinți, un exemplu pentru aceștia, iar relația dintre părinte și copil să fie una bazată pe principii de viață sănătoase.

Cand NU primim aceste lucruri de la părinții noștri, le căutăm în altă parte. Le putem găsi în SPORT (admirație, încurajare), în ȘCOALĂ (apreciere, aprobare), în ANTURAJ (respect, confirmare) sau în ANIMALELE DE COMPANIE (grijă, recunoaștere).