Clasicul mititel a obţinut o dublă victorie, după ce mai mult timp a fost considerat un preparat condamnat la extincţie, a informat, ieri, "Evenimentul zilei". Micul autohton va putea avea, în continuare, bicarbonat de sodiu în compoziţie şi, potrivit Comisiei Europene, va putea fi exportat, cu acte în regulă, oriunde în UE.
Votul Comisiei Europene de luni care consfinţeşte dreptul micului de a fi mâncat atât între graniţele ţării, cât şi în restul Europei, a stârnit mare bucurie. Producătorii au răsuflat uşuraţi la anunţul făcut de comisarul european pentru Agricultură şi dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş. La rândul lor, cârciumarii sunt satisfăcuţi de decizia oficialilor UE. Micii nu vor lipsi de pe grătare la ieşirile de la "iarbă verde", camionagii şi turiştii îi vor putea savura, în continuare, pe Dealu Negru, cum mergi dinspre Piteşti spre Vâlcea, precum şi în alte popasuri sau restaurante unde găsesc banalul mic perpelit pe gustul lor.
Andrei Alexandru, alias nea Sandu Cocoşatu, grataragiul cârciumii omonime din Băneasa, cel mai cunoscut "făcător de mici" din Bucureşti, dacă nu din ţară, este fericit: "O să batem hamburgherul de 10.000 de ori! În primul rand calitativ, că n-are E-uri!". Nea Sandu, om la 65 de ani care de 40 de ani s-a cocoşat, la propriu, deasupra grătarului cu mangal, zice că mai toţi românii, care pleacă sau vin din străinătate, opresc la grătarul său de lângă Aeroportul Aurel Vlaicu: "Unii iau mici gata făcuţi, alţii îi vor congelaţi... Până să zică UE că se pot exporta, micii mei ajungeau de ani buni la New York, Toronto, în toată Europa şi la Tel Aviv! Că evreii sunt mari amatori... Am avut comenzi şi de 50 şi de o sută de bucăţi!".
Fără bicarbonat devine chifteluţă
În ceea ce priveşte reţeta sa, nea Sandu zâmbeşte misterios. Spune că este un amestec de porc şi vită cu zeamă de oase, usturoi, sare, condimente şi, evident, bicarbonat de sodiu: "Restul nu vă mai spun!". Grataragiul susţine că micul fără bicarbonat ar fi ca o chifteluţă. "Bicarbonat se bagă şi în pâine, ce să aibă ceva cu el!?", se întreabă nea Sandu în timp ce mai răsuceşte la un grătar cu mici şi ceafă de porc. La viaţa lui a mâncat tot felul de tocături, de pe la vecinii noştri, asemănătoare micilor de la noi. "Micul sârbesc sau bulgăresc e mai condimentat, dar mai fad. Că n-are bicarbonate să-l facă pufos!", explică expertul. Recunoaşte totuşi că, de fapt, mititelul românesc este un urmaş al kebap-ului otoman: "E adevărat că-s de origine turcească, da’ al nostru-i mai original!".
Mititelul fără bicarbonat ar fi o simplă chiftea, crede nea Sandu Cocoșatu
FOTO: RĂZVAN PETRESCU
Muniţie electorală!
Micul a fost asociat, mai întâi serbărilor câmpeneşti şi zilelor festive, mai ales cele de pe timp frumos. Comuniştii, oportunişti, l-au asezonat cu 1 Mai-ul muncitoresc şi fostei sărbători naţionale de 23 August. Pe timpul lui Ceauşescu erau celebri mititeii de la Casa Doina de la "Şosea", cei de la terasele din Herăstrău şi, pentru cunoscători, ai fraţilor Chivu de la fostul restaurant Minion de lângă Piaţa Amzei. Astăzi, le-a luat locul Cocoşatul şi concurentul de alături, Gill. Dar fiecare are gustul său. Un lucru este sigur, însă. Mititelul, folosit pe post de muniţie electorală, contaminează sigur votul alegătorului roman. Iar politicienii, indiferent de partide, ştiu asta. Poate şi de aceea s-au luptat atât pentru această banală chiftea friptă.
Marian Vanghelie este un mare consumator de mici electorali
Mic CV de mititel
Cică, la început, sorgintea micului ar fi fost ideea unui măcelar care a rămas fără maţe pentru cârnaţi. Aşa că a fript cârnăciorii "dezinhibaţi" fără haina de complezenţă şi a botezat produsul "găluşte fripte". Este clar că tocătura este un amestec, dar nimeni nu poate să zică varianta iniţială. Ba că-i cu porc şi vită, ba că-i din vită şi oaie sau din toate trei cărnurile. Unii îi plasează originea pe la 1877, când ar fi fost botezaţi după numele unor obuze poreclite "mititele" şi un boem ar fi cerut la Capşa "nişte mititei şi o baterie". Dar, pe atunci, consumul de carne de vită era redus, românii folosind şeptelul de vite mai mult pentru lapte. Alţii spun că ar fi apărut în jurul anului 1900 şi ar fi devenit atracţia "Carului cu bere". Caragiale însuşi i-a imortalizat pentru eternitate. Uşurel, în diverse compoziţii, dar cu acelaşi bicarbonat de sodium, mititelul a devenit nelipsit de pe masa românilor din toate provinciile ţării.
"Dacă ar fi promovat, brandul micilor ar fi mai tare ca McDonald’s-ul! Până şi ăia au făcut mici deai noştri…"
NEA SANDU COCOŞATU, cel mai vestit grataragiu
Recomandările noastre
