Trăim într-o societate politică plină de infractori şi infracţiunui. Din păcate, se vede cu ochiul liber, mulţi oameni politici devin cunoscuţi şi din ce în ce mai importanţi după ce au comis tot felul de fapte controversate. În puţine cazuri aceste fapte s-au soldat cu pedepse definitive şi autorii lor au ajuns după gratii. Colegii de partid, sau de grup infracţional, din care aceştia făceau parte, i-au apărat un timp şi apoi i-au uitat.

Din păcate cele mai multe asemenea fapte stau în atenţie o zi-două şi sunt transferate într-o arhivă penală, care se mai foloseşte doar în campaniile electorale. Cazul Marianei Câmpeanu pare să facă parte din ultima categorie. Probabil se va mai dezbate puţin şi va fi clasat. Deşi pare puţin important este bine să ştim că în alte ţări miniştrii, care greşesc doar puţin demisionează imediat. Am să dau câteva exemple. După ce i s-a găsit un cont în Elveţia, JEROME CAHUZAC ministrul de finanţe al Franţei a părăsit cabinetul în anul trecut. Fiind acuzat de subiectivitate in numirea unor responsabili guvernamentali, cu consecinte asupra cheltuirii fondurilor europene, NUNPIA DE GIROLAMO, ministrul agriculturii din Italia a plecat acasă, la începutul acestui an. THEODOR ZU GUTTENBERG, ministrul german al apărării a demisionat după ce a fost acuzat de plagiat în legătură cu teza sa de doctorat, în anul 2011. ALAIN JOYANDET ministrul cooperarării din Franţa a beneficiat de o autorizatie de constructie dubioasă şi a ieşit din viaţa politică. CHRIS HUHNE, ministrul energiei, din Marea Britanie a încercat să muşamalizeze un radar privind excesul său de viteză şi a fost dat afară, în anul 2012 După ce a cumpărat trabucuri în valoare de 12.000 de euro, ministrul dezvoltării din Franţa, CHRISTIAN BLANC, a fost obligat să părăsească guvernul în anul 2010. Pentru că a locuit intr-un apartament plătit de banii statului deşi deţinea unul. HERVE GAYMARD, ministrul agriculturii din Franţa a fost obligat să demisioneze în anul 2005. Această listă ar putea continua pe multe pagini dar nu cred că ea poate clinti nişte mentalităţi de la noi. Ne-am învăţat cu hoţiile. Tot ce în alte ţări este taxat la moment la noi merge. Ca şi alte zeci şi sute de abateri cazul “Mariana Câmpeanu" va trece cu sau fără demisia ministresei. Rămâne însă un gust foarte amar. Mariana Câmpeanu pare o persoană respectabilă. Ea nu este Fenechiu, Voiculescu…cetăţeni cu o imagine deteriorată, altfel atât de protejaţi de către actuala Putere. Are şi o vârstă, se presupune că are probleme familiale majore, după cum ne-a împuiat capul pe unde a putut. Nu este indispensabilă mersului înainte al României. Oricât s-ar da peste cap toţi propagandiştii din lume este clar că ea a comis câteva greşeli în legătură cu pensionarea soţului său. Era suficientă doar una pentru a demisiona, sau a se retrage din scenă elegant. Ea, pentru că probabil a servit multă lume, se ambiţionează. Îi trage în necazurile ei şi pe câţiva dintre cei mai importanţi lideri ai României. Cam tot electoratul ştie ce înseamnă invaliditate de gradul unu şi toţi cei care au urmărit acest caz au înţeles că este cusut cu aţă albă şi că cei care o apără mint. Chiar dacă ea, dintr-o disperare inexplicabilă a încercat să ne sensibilizeze povestind intimităţi familiale , toată lumea ştie că a greşit. Şi nu s-a întâmplat nimic. Aici e tragedia!