S-a scurs un secol de la nașterea lui Radu Stanca (născut pe 5 martie 1920, la Sebeș, Alba, mort la numai 42 de ani de TBC, la Cluj-Napoca, pe 26 decembrie 1962), prilej pentru o prețioasă evocare.
A fost cel mai pur estet al Cercului Literar de la Sibiu, liderul teoretic și baladistul său en titre. De fapt, brandul cerchist și ideea „euphorionismului” i se datorează în mare măsură acestui liric sibian precoce, debutat la doar 12 ani - apreciază distinsul critic literar Paul Cernat.
Lirismul său baladesc, neomedieval, e o „punere în scenă” retro, de amour courtois, dar și o formă superioară de teatralitate „dandy”, având o culme în Corydon („Sunt cel mai frumos din orașul acesta...”, lesne recuperabil ca „paradă gay”) - speculează, în continuare profesorul Paul Cernat.
Om de teatru
Ca estetician în răspăr cu o modernitate înțeleasă restrictiv, Radu Stanca a pledat pentru „resurecția baladei” în poezie și pentru reactualizarea tragediei în teatru.
Provenit dintr-o familie care a dat câțiva oameni de carte (între care fratele său Horia Stanca și, mai ales, vărul „cerchist” Dominic Stanca, al doilea soț al regizoarei Sorana Coroamă Stanca) Radu Stanca a fost un om de teatru „complet”: dramaturg, regizor, actor, estetician, organizator – punctează scriitorul Paul Cernat.
Apoi, în continuarea ideii: „Relația privilegiată cu scena s-a tradus și prin căsătoria cu actrița Dorina Ghibu (doamna «Doti» Stanca), decedată anul trecut la 91 de ani. Dacă poezia autorului e «teatrală», teatrul său are un caracter «poematic» (afin cu Giraudoux sau Anouilh), remarcabil în reprezentarea atipică a feminității din Dona Juana, Greva femeilor ș.a.”.
„Reprezentare atipică a feminității”
Teatrul din Sibiu, pentru care a făcut mult sub toate aspectele, îi poartă azi numele. Relevant mai ales pentru concepțiile literare ale protagoniștilor, „romanul epistolar” cu Ion Negoițescu surprinde doar parțial viața secretă a unor dandy sub stalinism - menționează Cernat.
Ultimele tușe ale portretului: „Cota lui Radu Stanca n-a încetat să-i crească, postum; piesele i s-au jucat și i-au fost expert discutate, poemele i-au fost puse pe muzică (unele, precum Frunza mea albastră, Numai noaptea, Frunzele, Despărțire ș.a. au devenit hituri de muzică ușoară) și continuă să aibă sufragiile tuturor vârstelor”.